Crima organizata din Politie

Va vom prezenta, in randurile ce urmeaza, o insiruire de fapte grave, savarsite de personaje reale, pe teritoriul Romaniei. Continutul intamplarilor pe care vi le relatam face, in prezent, obiectul unei anchete a Parchetului Militar. Nu o vom lua inaintea procurorilor, deci nu noi vom face rechizitoriul persoanelor implicate. Semnalam, insa, un mod de operare cu totul special, pe care-l definim drept „mafiot”, posibil doar prin faptul ca membrii gruparii criminale ocupa pozitii-cheie in institutii ale autoritatii de stat, in special in Politie. Mai semnalam faptul ca, in urma actiunilor gruparii criminale pe care o vom prezenta, statul roman a fost pagubit de milioane de dolari, in mod continuu, pe parcursul a mai multi ani. Acesti bani sunt, in cele din urma, platiti din buzunarul nostru, al tuturora. De aceea, luam pozitie si pretindem ca aceste fapte sa fie anchetate cu cea mai mare severitate, iar prejudiciile sa fie recuperate integral de la cei ce vor fi gasiti vinovati.

Ilegalitatile pe care le dezvaluim au ca loc geometric orasele Constanta, Bucuresti si Giurgiu. Ele nu ar fi posibile fara concurenta functionarilor din Interne, Ministerul Public, Finante. Pana unde poate merge lantul complicitatilor, o va stabili doar ancheta aflata in curs. Asta toamna, printr-un ordin al ministrului de Interne, Constantin Dudu Ionescu, au fost destituiti din functie consilierul ministerial col. Paul Sarbu, generalul Mihai Bogdan (fost sef al Politiei Economice Constanta, ulterior detasat la Corpul de Control al ministrului) si cpt. Grigore Pesterau, ofiter la Politia Economica din Constanta. Masura administrativa a survenit ca urmare a unor memorii ce semnalau grave ilegalitati comise de sus-numitii. Imediat, o echipa de ancheta a Corpului de Control pleaca la Constanta, pe urmele aspectelor sesizate.

Presa a facut, la randul sau, investigatii confirmand, in felul sau, acuzele aduse celor trei ofiteri. Concret, lor li se imputa ca au patronat ilegalitati privind confiscari abuzive de marfuri, au operat retineri si, cu sprijinul anumitor procurori, arestari abuzive, ca intretin relatii stranse cu reprezentanti de frunte ai lumii interlope, ca au obtinut venituri uriase ca urmare a „aranjarii unor licitatii”. Parte din acuze au fost confirmate de organele de ancheta, restul ramanand in seama procurorilor militari care, de saptamana trecuta, au in lucru un dosar consistent ce-i priveste pe cei trei.

Modul de operare

Dosarul-mama: „Virgi ’97”

Nicoleta Bulgaru

Nicoleta Bulgaru

Doamna procuror Nicoleta Bulgaru, din cadrul Parchetului Constanta, a intocmit, in urma cu patru ani, un dosar penal pentru „asociere in vederea savarsirii de infractiuni”, „abuz in serviciu sub forma calificata”, „fals si uz de fals”, precum si alte infractiuni, mai multor cetateni romani si straini, oameni de afaceri, dar si lucratori vamali. Pe scurt, acestia au sustras de la vamuire, in iarna anului 1997, mari cantitati de cafea verde si solubila, printr-o stratagema simpla, dar eficienta. Marfa era depozitata intr-o magazie a Agentiei Romtrans si de acolo, cu documente false, era introdusa in tara, luand calea circuitului comercial. Dupa stiinta noastra, toti inculpatii sunt judecati in stare de libertate. La acest dosar, calificat drept „solid si bazat”, aveau sa fie atasate „dosare masluite”, precum cel cu numarul 988/P/1999.

In ce consta masluirea dosarelor? sefa vamii Port Constanta, pe atunci doamna Zulchefir Safert, inculpata in dosarul „Virgi ’97” si, dupa cum ne-au informat sursele noastre judiciare, era inca in functie acum doi ani, desi era judecata pentru coruptie. Dumneaei il informa pe capitanul de politie Pesterau, protejat al colonelului (pe-atunci) Mihai Bogdan, cand veneau in port transporturi de cafea ale unor firme straine, exportatoare, ce avusesera, candva, legaturi comerciale cu rau-famata „Virgi ’97”.

Indiferent daca aceste marfuri doar tranzitau portul Constanta, avand ca destinatie alte tari, ori ele urmau a fi importate de o firma din Romania, deveneau suspecte. Daca aveau o cat de mica neregula in acte – lucru destul de frecvent cand o marfa pleaca din Brazilia, hartiile trec prin numeroase maini, iar destinatia finala a marfii este adesea schimbata – politistii procedau la indisponibilizare. Urma rapida vanzare a produselor, la licitatie, iar proprietarii marfii erau „agatati” intr-un dosar penal de contrabanda, pentru ca masura confiscarii si a vanzarii marfii sa capete soliditate, iar pagubasilor sa le treaca cheful de reclamatii. Justificarea noului dosar penal suna cam asa: „Urmare a fraudei vamale savarsite de SC Virgi ’97, prin relatiile comerciale cu alte societati straine, s-a dispus consemnarea la Vama Port Constanta a societatilor… etc.” Iata o stratagema demna de o cauza mai buna: procurorul alipeste la un caz vechi, aflat in instanta, unul nou, cu o justificare bizara si are, astfel, posibilitatea de a dispune de libertatea unor oameni si de bunurile lor. Suntem curiosi ce parere are Parchetul de pe langa Curtea Suprema despre legalitatea unei asemenea tehnici.

Protectorii ofiterilor mentionati si ai procuroarei Bulgaru aveau grija sa reteze si „caile de atac” legale. Ce se intampla cu profiturile obtinute din vanzarea marfurilor mult subevaluate, asta e treaba altora sa afle…

Asa s-a intamplat cu un transport de cafea solubila, sosit la Constanta cu nava olandeza Banjard, de la Santos-Brazilia. Vaporul a venit pe 10 ianuarie 1999. Au fost descarcate 21 containere cu ness. Opt si-au gasit cumparator, au fost vamuite si pace buna. Celelalte 13 au ramas in zona de supraveghere vamala, cateva luni bune. |n fine, abia la inceputul lunii iunie, firma Overseas Trading SRL a cumparat ness-ul si a solicitat tranzitul pana in Zona libera Giurgiu, urmand ca, de acolo, marfa sa fie exportata in Bulgaria.

Pe 8 iunie, in biroul sefei vamii (Zulchefir Safet) apare reprezentantul firmei care urma sa preia cafeaua: Dragos Boranda, de la agentul de marfa Geea International, mandatarul SC Overseas SRL. Se prezinta si capitanul Pesterau, care-i cere originalele documentelor de insotire a marfii. Omul i le da, ofiterul le priveste si afirma: „actele sunt false”. Punct. Fara explicatii. Marfa se indisponibilizeaza. E drept, documentele celor 13 containere cu cafea prezentau neconcordante, ce au fost clarificate ulterior. |nsa, e de retinut: marfa nu era destinata a fi comercializata in Romania, iar firma Overseas inca nu apucase sa intocmeasca o declaratie vamala de tranzit a celor 13 containere cu ness. Abia daca s-ar fi intamplat acest lucru, autenticitatea documentelor folosite putea fi pusa in discutie de Politie.

Pe 14 iunie, Pesterau semneaza procesul-verbal de confiscare. A doua zi, containerele cu cafea aflate in zona de supraveghere vamala (deci, dupa lege, aflate inca in afara tarii) sunt incarcate, din ordinul Politiei, si duse cu insotitor, cu girofar, in unele situatii, chiar cu masinile Politiei, intr-un depozit (Hala Traian), unde au fost sigilate. Iata etapa a doua incheiata.

A treia etapa este valorificarea. Pentru valorificarea rapida, este obtinut un certificat care sa ateste ca marfa e perisabila. Se trimite o mostra la laboratorul LAREX, care emite un buletin de analiza a carui valabilitate este, potrivit normelor in vigoare, de trei luni. Acest document e trimis de Politie la Directia Financiara Constanta, care emite un certificat ce atesta ca marfa are valabilitate trei luni. Iata deci, unda verde pentru scoaterea marfii la licitatie. |n scurt timp, marfa era vanduta. Licitatia le-a mirosit urat unor ofiteri, care au descoperit ca cele patru firme participante erau in legatura. Fiecare dintre ele depunea 10% din valoarea estimata, una singura castiga, iar celelalte trei ii cedau cate 10% din valoare, iar restul de 60% era platit in numerar.

Ce fac pagubasii, carora li se intocmise deja dosar penal si s-au trezit, peste noapte, infractori? Fac plangeri impotriva politistilor, iar plangerile sunt trimise, de la minister, inapoi la Constanta, sa le rezolve Mihai Bogdan si Grigore Pesterau. De asta a avut grija „pila” lor de la Bucuresti, Paul Sarbu, consilierul secretarului de stat Liviu Popescu. |n momentul in care pagubasii-infractori au mers mai departe, cu plangeri la Parchetul Militar, au avut de-a face personal cu Paul Sarbu, care a condus ancheta impotriva lor. Dar despre toate acestea, la timpul potrivit.

Trei persoane au fost arestate in aceasta afacere, incepand cu 21 octombrie 1999: Ion Mircica (pentru sase luni jumatate), Dragos Boranda (trei luni), ambii reprezentanti ai agentului de marfa Geea International si Sherif Abdala, reprezentant al Overseas Trading (timp de sapte luni). Procesul lor se apropie de final, la Judecatoria Constanta. Cu totii sunt decisi sa pretinda statului roman despagubiri consistente, in cazul in care instanta ii va considera nevinovati.

Hibele rechizitoriului

Cum spuneam la inceput, la rechizitoriul-mama Virgi ’97, procurorul Nicoleta Bulgaru a adaugat puiul Overseas Trading, pe baza documentatiei furnizate de capitanul Pesterau. Si in rechizitoriu scrie ca documentele insotitoare ale celor 21 de containere cu ness din Brazilia erau false (desi opt dintre ele au fost comercializate in deplina legalitate, in Romania). Poftim de mai contrazice rechizitoriul cata vreme – fapt de gravitate impardonabila – de la dosar au disparut conosamentele originale ale marfii. Cine raspunde pentru aceasta disparitie suspecta? Deocamdata, nimeni.

Se face, apoi, referire, la intentia de a frauda statul
roman. Aici e o mare problema. O frauda presupune, nu-i asa, existenta unui prejudiciu. Or, retineti fapt scandalos, pana la ora actuala (si au trecut doi ani), nu a fost reclamat nici un prejudiciu. Potrivit legii, art. 147, alin. 3 din Codul Vamal, „in cazul infractiunilor vamale, datoria vamala serveste la determinarea temeiului de pornire a urmaririi penale si a pedepselor penale”. Or, in cazul de fata, nu exista nici o datorie vamala. La solicitarea Judecatoriei Constanta, Directia Generala a Vamilor comunica in acest sens: „pana la aceasta data (n.r. – 06.09.2000), nu s-a primit de la organele de urmarire penala documente din care sa rezulte ca faptele constatate constituie contraventii vamale”. Deci, nici macar contraventii, necum infractiuni.

Cum se va derula acum procesul, e greu de anticipat, cata vreme administratorii firmei Overseas Trading au adus instantei documentele, legalizate prin Ministerul Afacerilor Externe din Cipru si Ambasada Romaniei din Cipru, care atesta ca toate documentele au fost legale, conform legislatiei internationale maritime.

Carcotasi de felul nostru, am presupune ca si in acest caz, ca in mai toate celelalte de acest gen, adevarul e pe undeva pe la mijloc. Citind rechizitoriul intocmit de procurorul Nicoleta Bulgaru, precum si documentele de urmarire penala intocmite de capitanul Pesterau (subalternul generalului Bogdan), observam ca reprezentantii autoritatilor se feresc ca dracu’ de tamaie sa specifice normele interne si internationale care, in opinia lor, au fost incalcate de cei acuzati de ei. Este incalificabila formula „au incalcat dispozitiile legii”, intr-un document de acuratetea caruia atarna libertatea oamenilor.

Urmarile

Ce se intampla acum? Procesul „contrabandistilor” e pe rol, ca si ancheta procurorilor militari indreptata impotriva anchetatorilor. Marfa a fost vanduta, cum spuneam, la licitatie, la un pret mult mai mic decat valoarea reala. Banii obtinuti, astfel, de statul roman, sunt indisponibilizati la CEC, din ordinul Judecatoriei, pana la clarificarea procesului. Numai ca, vanzarea cantitatii de ness la licitatie poate fi considerata, de pe-acum, o evaziune fiscala savarsita cu complicitatea Politiei. Aceasta, intrucat nu a fost varsata la buget contravaloarea taxelor vamale, a accizelor si a TVA estimata la 1.123.000 USD. Prima paguba certa.

A doua, ce va produce efecte in lunile ce vor urma, este conditionata de evolutia procesului. Proprietarii marfii, Overseas Trading, pot primi intreaga suma provenita din vanzarea cafelei confiscate, cu dobanzile corespunzatoare. Ca asa vor sta lucrurile, o arata evolutia altor cazuri similare, avand ca protagonisti aceiasi ofiteri si pe complicii lor. Vom relata, intr-unul din numerele viitoare, cum a ajuns statul roman sa plateasca unei firme bulgaresti daune substantiale, ca urmare a abuzurilor acelorasi politisti.

Valentin ZASCHIEVICI, Ora