Nicoleta Bulgaru
La sfarsitul lunii noiembrie a anului trecut, un complet al Judecatoriei Constanta, prezidat de judecatoarea Monica Tanase, a emis sentinta penala nr. 2282/28.11.2002, prin care patru vamesi angajati ai Vamii Port Constanta au fost condamnati la patru ani de inchisoare cu suspendare pentru neglijenta in serviciu. Sentinta judecatoarei constantene a fost data in baza rechizitoriului intocmit de procuroarea Nicoleta Bulgaru de la Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta. In acelasi dosar au mai fost condamnati alti doi inculpati, oameni de afaceri, dar de aceasta data la inchisoare cu executare. Distractia este ca, pe parcursul judecatii, altii trei inculpati, care au fost arestati preventiv, in final au fost achitati de instanta constanteana. Latura kafkiana a intregii afaceri ne este insa relevata de povestea unuia dintre vamesii condamnati la patru ani de inchisoare cu suspendare, Nicolae Naziru, care, in ziua in care a avut loc infractiunea, era in concediu de odihna. De acest aspect nu au tinut cont insa nici judecatoarea, nici procuroarea si nici ofiterul care a avut dosarul in lucru la politie, mai vechea noastra cunostinta, capitanul Grigore Pesterau. Explicatia acestei „omisiuni” este destul de limpede, cel care il inlocuise pe vamesul plecat in concediu si in al carui serviciu se petrecuse contrabanda era nimeni altul decat Mihai Stanciu, fratele Anisoarei Carutasu, fosta directoare a Directiei Regionale Vamale Port Constanta.
De-a v-ati-ascunselea printre containere
Insa acesta nu este singurul lucru straniu din rechizitoriul intocmit de procuroarea Nicoleta Bulgaru, in urma cercetarilor efectuate de capitanul Pesterau. Dar sa urmarim filmul actiunii. De fapt, contrabanda a constat in introducerea pe teritoriul romanesc a unui transport de cafea verde si cafea solubila in baza unor documente cu care mai fusesera introduse legal alte containere apartinand unei firme constantene. Astfel, pe 9 februarie 1998, au fost scoase din portul Constanta, pe la Poarta nr. 6, doua containere, in rechizitoriu procuroarea Bulgaru retinand faptul ca operatiunea a fost efectuata de lucratorul vamal Nicolae Naziru, fara sa tina cont ca, la acea data, vamesul nostru era in concediu de odihna. Totul a fost evidentiat si in Registrul de evidenta a mijloacelor de transport. Actele aratau clar ca marfurile care faceau obiectul declaratiei vamale iesisera de fapt din port cu alte containere decat cele mentionate si alta data, avand acelasi tip de marfa (ness Amigo) si aceeasi cantitate cu cele sustrase de la vamuire pe 9 februarie ’98. Dupa inceperea cercetarilor, Naziru da doua declaratii. Una doar in fata procurorului, iar cea de-a doua in prezenta avocatului sau si a capitanului Pesterau. In mod ciudat, la dosar apare doar o singura declaratie, cea de-a doua. In declaratiile, sale Naziru a facut referire la trei containere care au iesit cu documente de tranzit in regula pe 10 ianuarie 1998 si, respectiv, pe 12 ianuarie 1998, mentionand ca documentele prezentate de declarantul vamal la control au fost in concordanta cu marfa din containere. In acest sens, Nicolae Naziru a adus si o copie din Registrul de evidenta a mijloacelor auto din care reiesea clar adevarul. In schimb, in rechizitoriu, Nicoleta Bulgaru retine ca vamesul a dat liber unui alt container cu cafea solubila. Confuzie sau rea-credinta? De fapt, acelasi container cu cafea solubila se regaseste si mai incolo in rechizitoriu, procurorul afirmand ca acesta a iesit si pe 9 februarie, prin acelasi punct vamal (n.r. – Poarta 6), fiind controlat tot de Naziru, care, asa cum am aratat, nu era la munca, ci in concediu de odihna, la acea data fiind de serviciu Mihai Stanciu fratele fostei sefe a DRV Constanta. Bulibaseala totala.
Daca tot l-am bagat, barem sa-l bagam de tot!
Ca sa-l bage la apa de tot, lui Naziru i se mai imputa si faptul ca, pe 9 ianuarie 1998, au fost sustrase de la vamuire alte doua containere cu cafea verde evidentiate la pozitiile 2275 si 2276 pe 12 februarie 1998 (n.r. – un an mai tarziu!) in Registrul de evidenta a mijloacelor de transport. Pe scurt, i se imputa lui Naziru ca aceleasi containere, cu aceleasi declaratii vamale, au parasit postul cu o luna inainte, dar fara sa se specifice pe la ce punct vamal, Poarta 5 sau Poarta 6, aspect important pentru ca inculpatul nostru a fost de serviciu intr-un singur loc. La dosar exista si in prezent copii ale DVI si copii dupa Registrul de evidenta a mijloacelor de transport din care rezulta ca Naziru a permis iesirea numai pe la Poarta 5 a containerelor mentionate. Ciudat.
Prestatorii de „servicii” penale
In concluzie, Nicolae Naziru a fost condamnat pe nedrept in baza unui rechizitoriu partinitor si aberant. Elementele esentiale si imprejurarile concrete care puteau conduce la retinerea infractiunii de neglijenta in serviciu au fost omise de politistul si procurorul care au condus ancheta. De altfel, ambii au fost cercetati de superiorii lor ierarhici pentru aceasta afacere si au fost schimbati din functii. Capitanul Grigore Pesterau (n.r. – fost subofiter si sofer al colonelului ajuns intre timp general, Mihai Bogdan) a fost mutat de la Serviciul pentru combaterea criminalitatii economico-financiare la Serviciul de Paza si Ordine Publica, iar Nicoleta Bulgaru a ajuns simplu procuror de sedinta. Din ancheta si rechizitoriu nu reiese la care fisa a postului se face referire pentru concretizarea atributiunilor de serviciu nesocotite de condamnat. In alta ordine de idei, capitanul Pesterau, care ne-a declarat ca a fost un simplu… „prestator de servicii”, cunostea faptul ca la data de 9 februarie 1998 a fost de serviciu Mihai Stanciu, si nu Nicolae Naziru. Mai mult, acesta a recunoscut si in scris ca el a fost de serviciu la acea data la Poarta 6. Cu toate acestea, Pesterau si cu Bulgaru l-au incadrat pe fratele fostei sefe a SRV Constanta ca martor! Iar pentru ca ancheta sa para cat de cat argumentata s-a invocat si Ordinul 4437/27.03.1998 pentru imbunatatirea activitatii de supraveghere vamala la portile de acces ale portului, care prevede inscrierea in coltul din dreapta sus, pe originalul declaratiei vamale a mentiunii „iesit” ori „intrat” sub semnatura si stampila, care exclude folosirea documentelor de mai multe ori. Ceea ce nu se mentioneaza este faptul ca acest ordin a fost emis la doua luni dupa producerea faptelor, deci nu poate fi vorba de neglijenta. Am incercat sa purtam, pe rand, un dialog si cu cei doi anchetatori. Capitanul Pesterau, ironic si plin de sine, ne-a flituit pe un ton arogant, aruncand pisica in gradina ofiterului care a semnat referatul de terminare a urmaririi penale, pe care de fapt el l-a „construit” cu migala. In ceea ce o priveste pe procuroarea Nicoleta Bulgaru, aceasta se ascunde in spatele unui ordin al Ministerului Justitiei care prevede ca procurorii nu sunt abilitati sa dea personal declaratii presei. Jenant. Suntem curiosi cum va evolua procesul in continuare, intrucat inculpatul Nicolae Naziru a facut deja apel.
