Odata puse la lucru, noile legi ale Justitiei incep sa-si arate carentele: nu reusesc sa rupa, in totalitate, legaturile magistratilor cu serviciile secrete, prezente si trecute.
A avea un corp de magistrati fara nici o legatura cu serviciile secrete e un deziderat legitim, perfect logic, si e uimitor ca, vreme de cincisprezece ani, nimeni nu s-a gindit la el. Din momentul in care un judecator este recrutat, el intra automat intr-o anume ierarhie careia trebuie sa i se supuna, alta decit legea pe care e chemat sa o aplice.
Monica Macovei a introdus primele interdictii in acest sens, insa maniera in care a facut-o aduce destule frustrari: scopul dorit este doar partial atins. Si nu e atins tocmai in zona celor care tin acum in miini friiele Justitiei.
Potrivit noilor reglementari, exista trei tipuri de declaratii pe proprie raspundere pe care magistratii le au de facut. Doua trebuie sa le faca toti judecatorii si procurorii, iar una, doar cei care aspira la functii de conducere sau candideaza pentru Consiliul Superior al Magistraturii. Prima carenta: nici una dintre aceste declaratii nu este publica.
Cu consecinta imediata: toate trei, fiecare in felul sau, maresc potentialul de santaj asupra magistratilor, in loc sa-l reduca. Sa le luam pe rind.
Prima declaratie se refera la legaturile cu fosta Securitate. Toti magistratii sint pusi sa declare daca au facut sau nu politie politica si urmeaza ca CNSAS sa certifice validitatea declaratiilor. Asadar: daca un actual magistrat a fost informator al Securitatii, dar nu a facut politie politica, el isi poate desfasura activitatea fara probleme.
Fara probleme pentru el, dar cu probleme pentru noi. Pentru ca cei care stiu de fosta sa activitate pot oricind sa-i reaminteasca acest episod din viata sa.
A doua declaratie, pe care de asemenea trebuie sa o depuna toti magistratii, vizeaza legaturile cu actualele servicii secrete. S-a introdus incompatibilitatea dintre calitatea de magistrat si cea de „lucrator operativ, inclusiv acoperit, informator sau colaborator al serviciilor de informatii”.
Cu alte cuvinte, magistratii deja recrutati ca agenti acoperiti ai actualelor servicii secrete sint pusi sa opteze intre a se deconspira, ceea ce le-ar putea atrage o riposta in zona penala din partea serviciilor secrete, si a minti, ceea ce ii face din nou santajabili. Iar o despartire amiabila de calitatea de agent acoperit nu-i face mai putin vulnerabili cita vreme declaratia nu e publica.
In fine, a treia declaratie: magistratii care candideaza la functii de conducere sau pentru CSM trebuie sa spuna daca au colaborat cu Securitatea, indiferent daca au facut politie politica sau nu, fiindu-le interzisa candidatura in cazul in care au fost colaboratori.
Aici avem una dintre cele mai mari lipsuri ale legii: vorbind de „candidati”, legea ii exclude de la a da astfel de declaratii tocmai pe cei care ocupa in prezent functii de conducere sau sint membri CSM.
Acestia sint lasati sa-si duca tihniti mandatele pina la sfirsit si nu vom afla niciodata, decit accidental, citi dintre cei care conduc acum destinele Justitiei au fost informatori ai Securitatii.
Prin aceasta grila, devine ilustrativ cazul judecatoarei din CSM despre care „Cotidianul” detine dovezi certe ca a colaborat cu Securitatea. Cind i-am solicitat punctul de vedere, Florica Bejinaru ne-a trimis sa-i citim declaratia depusa la CSM. Presedintele CSM, Dan Lupascu, a refuzat sa ne-o prezinte, pe motiv ca declaratiile nu sint publice.
Ce optiuni a avut la indemina Florica Bejinaru? Ca judecator, putea sa declare, linistita, ca nu a facut politie politica. Ca membru CSM, si nu candidat pentru aceasta pozitie, putea, la fel de linistita, sa ascunda faptul ca a fost informator.
In cazul ei si al cine stie citor sefi de instante, parchete sau membri CSM, vointa initiala a legii, curatarea virfului sistemului de fostii informatori, a devenit exact opusul sau. Insa, spre deosebire de toti ceilalti, Florica Bejinaru nu mai e santajabila.
S-ar impune, asadar, corectarea legii. Solutia radicala ar fi exceptarea de la functii de conducere si a fostilor informatori care ocupa acum aceste functii. Asta inseamna alegeri noi pentru CSM si concursuri pentru posturile de conducere ocupate de fostii informatori. Cam mult deranj, dar am afla cit de infectat e virful sistemului.
Solutia soft ar fi macar publicarea pe internet a tuturor declaratiilor. Am avea ce citi.
