Sebastian Vladescu a ajuns ministru datorita relatiilor sale de afaceri cu Liviu Luca, sindicalistul propulsandu-l anterior in consiliile de administratie de la Petrom Service si Upetrom 1 Mai Ploiesti.
Ministerul Finantelor Publice a fost acuzat ca a sters datoria publica a Irakului catre statul roman, in vreme ce firmele romanesti care au participat la programul „petrol contra hrana”, printre care si Upetrom, ca au mituit guvernul irakian pentru a obtine contracte.
In luna august a anului trecut, cand a fost numit in locul lui Ionut Popescu la sefia Ministerului Finantelor Publice, Sebastian Vladescu parea un specialist cu intentii laudabile, ba chiar o solutie eficienta pentru MFP. Inca de la bun inceput, s-a evidentiat in scandalul stergerii datoriilor de peste doua miliarde de dolari ale Irakului catre Romania. Au urmat apoi planurile de remodificare a Codului Fiscal, culminand cu ineptia, retractata in ultimul moment, de interzicere a deconturilor bonurilor de benzina sau de taxi. Toate aceste balbe penibile au acreditat ideea ca Vladescu a fost introdus in Guvern „pe pile” si nu pe baza competentei profesionale. De altfel, actualul ministru a mai fost secretar de stat la Ministerul Industriilor (ianuarie – iunie 1997) si la finante (ianuarie – decembrie 2000), fiind dupa toate probabilitatile unul din cei 15.000 de specialisti ai Conventiei Democrate. O privire atenta in CV-ul ministrului acopera deplin ipoteza „pilelor”, iar in subsidiar dezvaluie o serie de conexiuni halucinante, dar lamuritoare pentru actualul context al disputelor publice.
Pila lui Liviu Luca
Traiectoria finantistului este strans legata, in ultimii ani, de numele lui Liviu Luca. Astfel, in perioada 2002-2003, Vladescu a fost membru in Consiliul de Administratie la Petrom Service, iar intre 2002 si 2005, membru in CA al Upetrom 1 Mai Ploiesti. Colac peste pupaza, in 2005 a mai activat si in CA-ul de la Petrom, propulasat in functie de sindicalistii lui Luca. Daca in Petrom Service numele lui Luca apare nedisimulat, in Upetrom 1 Mai toate itele duc spe acelasi personaj. Upetromul a fost privatizata in anul 2000 fiind achizitionata de Aquafor, o societate din Targu Ocna, judetul Bacau, detinuta de Foserco. Aceasta din urma este detinuta, la randul ei de RPT Oil Holding Constanta si firma Rimex din Insulele Virgine. In grupul RPT, actionarul cel mai important este omul de afaceri Gabriel Valentin Comanescu, acesta din urma fiind propulasat, dupa privatizarea Upetrom 1 Mai Ploiesti, in functia de presedinte al Consiliului de Administratie. Acelasi Comanescu figureaza si in Consiliul de Administratie al firmei de asigurari detinute de FSLI Petrom si Romexttera (sindicatul lui Liviu Luca si banca sindicatului). In plus, alte date de afaceri, asupra carora vom reveni pe larg intr-un material ulterior, demonstreaza fara dubiu ca Gabriel Comanescu este doar interfata lui Liviu Luca, acesta fiind veritabilul jupan de la Upetrom 1 Mai. Iar din aceasta perspectiva, prezenta lui Vladescu in CA-ul firmei din Ploiesti este o dovada suplimentara (pe langa cea legata de prezenta in CA-ul de la Petrom Service) a apartenentei acestuia la grupul de interese din jurul petrolistului Liviu Luca, raportarea in cauza constituind, de altfel, si temeiul afirmatiei ca cel dintai a devenit ministru deoarece este „pila” celui din urma.
„Contracte contra stergerii datoriilor”
Pe de alta parte, conexiunile dintre ministru si grupul de interese din jurul lui Luca devin revelatoare pentru o problema extrem de spinoasa care pluteste de ceva vreme in spatiul public. O coincidenta stranie are menirea sa ne calauzeasca in acest demers lamuritor: Ministerul Finantelor Publice a fost acuzat ca a sters datoria publica a Irakului catre statul roman, in vreme ce firmele romanesti care au participat la programul „petrol contra hrana” au fost acuzate, in bloc, e drept, ca au mituit guvernul lui Sadam Hussein pentru a obtine contracte. Printre firmele care au participat la acel program se numara Upetrom 1 Mai Ploiesti, in perioada in care Vladescu era membru in CA, si Rompetrol. Este adevarat ca negocierea acordului bilateral dintre Romania si Irak nu a fost dusa de Vladescu, ci de un secretar de stat, dar acesta din urma, liberal de profesie, a avut un mandat din partea premierului Tariceanu (fost actionar la Rompetrol, un apropiat al lui Dinu Patriciu, acesta din urma fiind la randul sau un apropiat al lui Sorin Rosca Stanescu, iar dupa principiul „prietenul prietenului prieten imi este” si al lui Liviu Luca). Mai mult, ministrul Vladescu a fost cel care a insistat ca acordul semnat cu Irakul este extrem de favorabil statului roman, ba chiar a pronosticat ca vom obtine 976,9 milioane USD din datoria extrabilantiera de 1,7 miliarde de dolari si nu, asa cum spuneau gurile rele, doar 500 de milioane de dolari din datoria totala de 2,5 miliarde de dolari. Un amanunt la fel de interesant este acela ca atat Upertom 1 Mai, cat si Rompetrol au obtinut noi contracte in Irak dupa „succesul” acordului bilateral. Gurile rele ar spune ca ne aflam in fata unei afaceri similare celei sesizate in raportul ONU, de data aceasta sub titulatura „contracte contra stergerii datoriei”. Sa mai spunem ca toate creantele Romaniei urmeaza sa constituie „Fondul Proprietatea” menit sa-l despagubeasca pe vesnicul tepuit din popor, care are acum temiuri cel putin subiective sa creada ca este tepuit chiar si atunci cand se pun in discutie masurile reparatorii.
