Premierul Tariceanu il apara pe Patriciu in plin litigiu international cu statul roman

Prietenia premierului Tariceanu cu Patriciu pune statul roman intr-o situatie delicata la Washington. In litigiul deschis de The Rompetrol Group (Olanda) la Banca Mondiala, statul roman este reprezentant de Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice, condus de liberalul Sebastian Vladescu.

Procesul de la Washington este decisiv si pentru mersul anchetei de acasa, in care Dinu Patriciu este acuzat de inselaciune, evaziune fiscala si de manipularea pietei bursiere.

Pe langa faptul ca isi plateste din greu aparatori redutabili, Patriciu il mai are ca „aparator” (in)voluntar pe premier.

Acum doua luni si jumatate, Tariceanu facea, in plina disputa, o declaratie impotriva statului si pro Patriciu : « o situatie de abuz », astfel numea premierul retinerea lui Patriciu.

Aceasta in conditiile in care institutia guvernamentala reprezinta statul roman in litigiul deschis la Washington, al carui verdict este important pentru mersul anchetei de acasa. Pentru ca dreptatea sa iasa la lumina, desemnarea firmei care va apara statul roman la Washington trebuie sa fie mai presus de orice banuiala.

Casa de avocatura va fi mandatata de catre Ministerul Finantelor Publice fara o licitatie speciala pentru acest caz, ci in baza unei selectii generale, deja desfasurate.

Desfasurarea faptelor:

noaptea de 26/27 mai, ora 2:00: Dupa o audiere-maraton de 18 ore, Parchetul General emite mandat de retinere pentru 24 de ore pe numele lui Dinu Patriciu. In acelasi timp, procurorii cer judecatoriei sa decida asupra arestarii preventive.

27 mai: cererea de mandat de arestare formulata de procurori se judeca la Judecatoria Bucuresti. Dintr-un viciu de procedura, pentru ca lipseste o semnatura a unuia dintre procurorii care s-au ocupat de caz, judecatoria respinge cererea Parchetului.

noaptea 27/28 mai, ora 02:00: mandatul de retinere expira, Patriciu merge acasa.

19 iulie 2005: compania lui Dinu Patriciu trimite guvernului Notificarea prearbitrala, document care precede deschiderea litigiului la Washington, in cazul in care nu se ajunge la o solutie amiabila.

Este invocata, potrivit unui comunicat ulterior al Rompetrol, „violarea, in cursul anchetei penale, a drepturilor fundamentale si a celor de protectie datorate companiei si managerilor sai”.

8 noiembrie 2005: Tariceanu declara in fata Parlamentului ca retinerea lui Patriciu a fost „o situatie de abuz”.

Cabinetul Tariceanu era in acel moment in negocieri de pe pozitii opuse cu grupul condus de liberalul Patriciu

decembrie 2005: negocierile dintre Guvern si TRG nu raspund pretentiilor ridicate de companie; grupul se adreseaza Curtii Internationale de Arbitraj de la Washington.

Noiembrie 2005 – prezent: Ministrul Finantelor Publice, Sebastian Vladescu, emite procedura prin care societatile de avocatura vor fi mandatate sa apere statul roman la Curtea de Arbitraj a Centrului International pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investitii – ICSID (Ordinul 1639/2005, in baza Ordonantei de urgenta 126/2005). Sunt selectate sapte consortii.

Urmatoarea perioada: fara alta licitatie, MFP va desemna cate un consortiu din cele sapte pentru fiecare caz, aflat in diverse stadii la ICSID.

Controversa iscata de retinerea lui Dinu Patriciu, daca i-au fost sau nu incalcate drepturile in timpul retinerii, merita toata atentia, intrucat drepturile cetateanului trebuie respectate.

Pana cand justitia nu se pronunta in acest caz, orice eticheta si afirmatie pe aceasta tema, intr-un sens sau in altul, nu poate decat sa produca efecte neasteptate pentru o parte sau pentru cealalta. Cu atat mai mult cand afirmatia este facuta de seful guvernului.

Nu ne referim aici la telefonul pe care premierul Tariceanu l-a dat, in ziua retinerii lui Patriciu, ci la declaratia pe care o face seful guvernului, intr-un moment in care institutia sa fusese notificata in acest sens.

La 19 iulie 2005, TRG, prin firma de avocatura Salans, a depus la guvern o Notificare de Disputa in vederea ajungerii la o solutionare pe cale amiabila.

Compania a informat astfel Guvernul asupra despagubirilor pe care le pretinde pentru ca „au fost violate in cursul anchetei penale drepturile fundamentale si cele de protectie datorate companiei, cat si managerilor sai, iar grupul Rompetrol a suferit pierderi economice fiind indreptatit sa obtina compensatii juste”, arata un comunicat de presa al Rompetrol.

Potrivit procedurilor de arbitraj, notificarea prearbitrala presupune o perioada de trei sau sase luni in care intre companie si stat (guvern) se poarta negocieri pentru eventuale compensatii. Daca partile nu ajung la nici o intelegere, procesul merge mai departe in instanta.

Cu toate acestea, intr-un conflict deschis, seful guvernului a declarat public despre retinerea lui Patriciu ca a fost „o situatie de abuz”, in explicatiile pe care a simtit nevoia sa le dea in fata Parlamentului despre telefonul dat procurorului general.

Dar telefonul pare o gluma in raport cu aceasta declaratie, care uimeste cu atat mai mult cu cat, oficial, institutia guvernului nu a dat satisfactie cererilor companiei.

Mai exact, pe 8 decembrie 2005, Guvernul a respins cererile de despagubire formulate de TRG. Compania a invocat ca „a inregistrat serioase pierderi financiare, estimate la peste 100 milioane USD si ca atat investigatiile, cat si acuzele aduse sunt nefondate si au la baza motivatii politice”, potrivit unui comunicat emis la 15 decembrie 2005.

Aceste pierderi au fost cauzate de „permanenta hartuire judiciara si administrativa la care a fost supusa atat compania, cat si unii dintre directorii acesteia, de catre institutiile de stat si de catre reprezentantii procuraturii, pe parcursul ultimilor doi ani” – arata comunicatul citat.

Opiniile expertilor

Persoane acuzate de Parchetul general în ancheta Rompetrol

Dan Costache Patriciu, preşedinte

Philip Stephenson, vicepreşedinte

Alexandru Bucşa, (management)

Alexandru Nicolciuoiu (management)

Eric Kish (management)

John Works (management)

Adrian Volintiru (management)

Sorin Marin (fost actionar si administrator)

Dan Stoica, presedintele organizatiei non-guvernamentale Societatea pentru Justitie, spune: „declaratiile premierului Tariceanu ar putea fi folosite in acest litigiu. Cu toate acestea, exista si contra-argumentul ca dl. Tariceanu nu este un expert. Nu este nici Procuror sef, nici Ministrul Justitiei. Dl.

Tariceanu este un politician care a luat atitudine intr-o situatie pe care a calificat-o drept abuz (dupa priceperea sa si sub influenta emotiei provocate de arestarea unui bun prieten). Din discutiile avute cu colegi judecatori si procurori, apreciez ca exista situatii frecvente de exces de putere in domeniul arestarilor preventive”.

Georgiana Iorgulescu, de la Centrul pentru Resurse Juridice (CRJ), considera: „un prim-ministru nu are dreptul sa se pronunte in legatura cu un posibil abuz al organelor de ancheta penala, cu atat mai mult cu cat era vorba despre un apropiat al dumnealui.

Acest lucru pentru ca: exista cai de atac in ceea ce priveste masurile dispuse de un procuror pe care partea le are la dispozitie; apoi exista un ministru al justitiei, care este membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) si, totodata, membru al Guvernului, care poate adresa intrebari CSM.

De notat, nici CSM nu poate interveni cata vreme este vorba despre o ancheta in derulare ori un proces pe rol, decat in ceea ce priveste partea administrativa”.

Expertul juridic Dan Stoica accentueaza ca premierul greseste intrucat „se pronunta asupra unui singur abuz, in cazul unui amic apropiat, si nu ia atitudine in general impotriva abuzurilor procurorilor in orice situatie (eventual pornind de la cazul Patriciu) – printr-o politica publica […] Ramane astfel perceptia ca dl. prim-ministru se foloseste de aceasta demnitate pentru a interveni in spatiul public in favoarea unor prieteni, si nu in interesul public (…) Cred totodata ca incidenta abuzurilor in investigatiile parchetului lor nu va scadea cat timp nu exista politici coerente in acest sens. A trecut vremea declaratiilor de vointa politica.

Odata cu intrarea in spatiul european este nevoie de practici concrete.”

Rezultate contradictorii la controalele institutionale

Premierul Tariceanu a calificat situatia ca una de abuz, cu toate ca rezultatele verificarilor pe acel caz sunt contradictorii. Raportul CSM a sesizat nereguli procedurale in anchetarea lui Patriciu in ziua retinerii sale, fara a concluziona insa ca retinerea insasi a fost un abuz.

„Procurorii au incalcat normele de administrare a probelor si de aplicare a masurii de retinere”, arata raportul CSM din iulie 2005.

Pe de alta parte, controlul intern facut de Departamentul de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) in propria ograda concluzioneaza, pe 20 septembrie 2005 ca „drepturile omului de afaceri Dinu Patriciu au fost respectate de procurori”.

Doru Ioan Cristescu, seful acestei
directii, a precizat ca cercetarile in dosarul Petromidia au decurs normal si ca dreptul la aparare a fost respectat in cazul Patriciu, motiv pentru care nu se impune sanctionarea vreunui procuror”.

Dintre cele doua institutii, cine are dreptate? Actiunea deschisa de Rompetrol in instanta de arbitraj a Bancii Mondiale de la Washington are ca obiect consecintele economice pe care compania le-a suferit ca urmare a retinerii presedintelui-director general.

Implicit, curtea de la Washington urmeaza sa analizeze daca era sau nu justificata retinerea lui Dinu Patriciu. In acest context, declaratia premierului Tariceanu il duce pe seful Guvernului pe un teren foarte delicat.

Pozitia Guvernului

Capete de acuzare

înşelăciune la încheierea şi executarea contractului de privatizare a rafinăriei Petromidia

înşelăciune la încheierea şi contractului de privatizare a rafinăriei Vega

evaziune fiscală în legătură cu două relaţii contractuale conctre ale rafinăriei Petormidia cu Steaua Română, respectiv cu Oil Terminal

constituirea unui grup criminal organizat ce a vândut acţiuni sub valoarea efectivă, respectiv a manipulat piaţa bursieră.

Solicitat sa prezinte un punct de vedere in acest caz, cabinetul Tariceanu este rezervat in a se lansa si in alte afirmatii transante: Acest subiect „vizeaza aspecte care fac obiectul unui litigiu initiat la ICSID de catre societatea The Rompetrol Group N.V. impotriva Guvernului Romaniei.

Solicitarile societatii reclamante au fost analizate in cadrul sedintei de Guvern din 8 decembrie 2005, iar punctul de vedere exprimat la acea data in mod ferm si neechivoc de catre Guvernul Romaniei si de catre primul ministru a fost ca pretentiile companiei sunt neintemeiate.

Solutia din dosarul ICSID se va pronunta in exclusivitate pe baza probelor de la dosar, si nu a declaratiilor publice”.

Totusi, in precedentul creat de Noble Ventures, declaratiile martorilor au avut un rol-cheie in apararea statului roman in litigiul de la ICSID, aparare castigatoare in acel caz.

Reamintim ca firma americana Noble Ventures a cerut despagubiri de 350 de milioane de dolari acuzand statul ca a re-nationalizat nejustificat combinatul siderurgic de la Resita, dupa privatizare.

Cat despre cazul Rompetrol, intrebata daca ia in calcul posibilitatea de a utiliza aceasta declaratie in proces, firma Salans raspunde: „Referitor la declaratia domnului ministru Tariceanu sau alte aspecte legate de dosarul Rompetrol, nu va putem furniza informatii suplimentare, date fiind clauzele de confidentialitate aplicabile”, precizeaza Tereza Valcan Senior Marketing Executive Salans.

Selectia guvernamentala a firmei de avocatura este cruciala pentru ancheta

In cazul Rompetrol, actionarea statului roman la Washington se face in baza Tratatului Bilateral privind promovarea si protejarea reciproca a investitiilor dintre Romania si Tarile de Jos, semnat la 19 aprilie 1994, la Bucuresti, TRG fiind inregistrata in Rotterdam.

Firma este detinuta 80% de catre Dinu Patriciu, iar 20% de Phil Stephenson, potrivit ultimelor date comunicate de catre grup, in acest sens.

In actiunea impotriva statului roman, TRG este reprezentata de firma internationala de avocatura Salans Romania, cu o echipa de avocati condusa de Obie L. Moore si Sarah François-Poncet, avocat asociat cu sediul la Paris si coordonator al departamentului de Arbitraj International al Salans.

Firma Salans are o puternica experienta in procese de arbitraj international, de care se ocupa din 1978, potriivt site-ului companiei. Doi membri ai grupului grup ocupa pozitii la Curtea de Arbitraj Internationala a Camerei de Comert Internationale (Detalii pe site-ul grupului Salans).

Pe de o parte, o casa de avocatura redutabila; pe de alta parte, guvernul roman, care prin Ministerul Finantelor Publice se afla in fata alegerii unei case de avocatura, din cel sapte alese prin procedura generala.

Criteriile decise de ministrul Vladescu

Consorţiile acceptate pentru reprezentarea statului la ICSID

In ordinea punctajului

Tuca şi Asociaţii şi White & Case LLP

Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen şi Freshfields Bruckhaus Deringer.

Consorţiul format din Lalive & Associes, Etude d`avocats Geneva, Leaua & Cadar şi avocatul Victor Tanasescu.

Muşat şi Asociaţii

Hayhurst Robinson în consorţiu cu Morgan Lewis.

Baker & McKenzie

Boştina şi Asociaţii în consorţiu cu Beirne Maynard & Parsons LLP.

In august anul trecut, guvernul Tariceanu a emis Ordonanta de urgenta 126/septembrie 2005, prin care mandateaza Ministerul Finantelor Publice (MFP) sa reprezinte statul la Curtea internationala de arbitraj de la Washington ICSID.

Ordonanta nu detaliaza criteriile de selectie, care sunt lasate sa fie decise prin ordin de catre seful Finantelor. Ministrul Vladescu a aprobat prin Ordinul 1639/2005 procedura prin care societatile de avocatura vor fi angajate sa apere statul roman la ICSID.

Ulterior, prin licitatie au fost selectate sapte consortii din 11 care au participat (intr-o prima faza fusesera opt, dar unul nu a mai aparut pe lista finala).

Se creeaza astfel un „cos” comun de firme abilitate sa reprezinte statul roman la ICSID; pentru fiecare caz in parte firmele urmeaza sa fie desemnate de catre MFP, fara alta licitatie.

Cum anume vor fi desemnate este un alt subiect de discutie, intrucat nici Ordonanta de urgenta 126/2005, nici Ordinul ministrului in aplicarea ei nu stabilesc. Am cerut clarificari in acest sens de la minister, dar pana la inchiderea editiei nu am primit aceste detalii.

Cu referire la cazul Rompetrol, Ministerul Finantelor Publice precizeaza: „Casa de avocatura nu a fost inca selectata, deoarece ICSID nu a informat MFP ca a admis cazul. Procedura prevede ca ICSID sa analizeze si sa decida daca o admite ca si caz.

Analiza unei plangeri de catre ICSID poate dura intre cateva saptamani si doi ani”, precizeaza Serviciul de Comunicare si Relatii Publice al ministerului.

Daca decizia privind mandatarea firmei e la MFP, institutiile vizate de acuzatiile aduse la ICSID pot face propuneri de pe lista celor sapte companii selectate prin licitatie. De exemplu, in cazul EDF impotriva statului roman, Ministerul Transporturilor poate face aceste propuneri.

Reamintim ca firma EDF a actionat statul roman la instanta de la Washington dupa ce a pierdut licitatia pentru duty-free-urile de pe Otopeni. Firma a acuzat oficialii din fostul guvern ca au cerut spaga.

Cazul EDF este avansat fata de Rompetrol: notificarea prearbitrabla dateaza, in cazul EDF, din 2004, iar pana la aceasta data statul roman este in continuare fara aparator.

In ceea ce priveste actiunea The Rompetrol Group, miza acestui proces depaseste despagubirile de 100 de milioane de dolari cerute in acest litigiu si pe care le-ar plati contribuabilul roman.

Probele depuse de cele doua parti in acest litigiu sunt importante pentru mersul anchetei din tara: pentru a stabili de partea cui este dreptatea in investigatia deschisa de Parchetul General cu privire la conducerea Rompetrol. Prin urmare, selectia firmei care va apara statul roman in acest proces trebuie sa fie mai presus de orice indoiala.

Sabie cu doua taisuri

Pentru ca va aduce probe suplimentare de o parte si de alta, decizia The Rompetrol Group de a actiona statul la Washington poate fi o sabie cu doua taisuri atat pentru o parte, cat si pentru cealalta. In acest litigiu vor fi aduse, inevitabil, probe importante. In acest tip de litigii declaratiile martorilor sunt extrem de importante.

Documentele, dar si investigatii in genul celor ale detectivilor au rol mai important decat intr-o instanta romaneasca.

Implicarea unei case de avocatura redutabile nu este un fapt obisnuit in plan intern, insa devine posibila in acest context. Din acest punct de vedere, Parchetul General poate castiga sau pierde, in functie de colaborarea cu celelalte entitati, indeosebi cu Guvernul si Ministerul Finantelor Publice.

Studiu de caz: In Cehia, Ministerul Finantelor a fost investigat pentru slaba aparare a statului in cazul CME

Prin arbitraj international, statul ceh a fost condamnat, in martie 2003, sa plateasca 353 de milioane de dolari grupului Central Media Enterprises (CME), al miliardarului american Lauder. CME este cunoscut publicului din Romania ca proprietar al Pro TV.

La nivelul anului 2003, cand a fost pronuntata sentinta definitiva, suma pe care statul o avea de platit dubla deficitul bugetar. La scurt timp, Parlamentul a constituit o comisie de ancheta pentru a investiga de ce a pierdut in acest litigiu. Dupa doi ani de cercetari, Comisia a ajuns la concluzia ca Ministerul Finantelor ceh, mandatat sa reprezinte statul in litigiu, a subestimat cauza.

Comisia de ancheta a propus ca responsabilii sa fie trasi la raspundere (Detalii in INVEST-SD).

Reamintim ca CME a apelat la instanta de arbitraj acuzand statul ceh ca nu a asigurat un tratatment corect si echitabil and equitable investitiilor si nu a acordat
protectia investitiilor, expropriind investitia. Prin mai multe decizii care implicau autoirtatile, CME pierduse pachetul majoritar de la TV Nova, in favoarea fostul partner al grupului, Vladimir Zelezny.

Guvernul a incercat sa negociere cu TV Nova si Zelezny sa contribuie la plata despagubirilor catre grupul american, dar fara succes. In timp ce contribuabilii platesc compensatiile grupului american, fostul partener Zelezny si-a luat imunitate parlamentara in 2003, cand a fost ales senator.

Analiza HotNews.ro in colaborare cu EurActiv.ro