Escrocii au inventat metode prin care au ajuns sa fure casele in care oamenii dorm linistiti, cu actele de proprietate sub perna. Infractorii recurg, pentru a-si sterge urmele, la oameni aflati pe patul de moarte care dupa ce sunt folositi isi dau obstescul sfarsit. Nici cei care se trezesc fara case peste noapte, nici complicii muribunzi habar n-au de planul escrocilor. Ticalosii folosesc acte notariale false, emise chipurile in SUA, pe care le pun in valoare in Romania cu ajutorul unui notar. Apoi, bazandu-se pe prinicipiul cumparatorului de buna-credinta, escrocii devin proprietari legali ai caselor furate. In fata acestui lant de ticalosii in care sunt implicatii oamenii care ar trebui sa apere legea, Ministerul Justitiei, Politia si Parchetul se fac doar ca ancheteaza. Pagubitii sunt obligati sa-si duca viata prin tribunale incercand sa recupereze casele ce le-au fost furate de sub nas. Ramificatiile escrocheriei se intind pana la Spitalul Ministerului Administratiei si Internelor „Prof. dr. Dimitrie Gerota” si Politia Romana. ZIUA va prezinta cazul a doi pacienti care au vandut imobile in calitate de falsi mandatari in timp ce erau bolnavi de cancer in faza terminala si netransportabili. Beneficiarii acestor tranzactii sunt col. dr. chirurg Adrian Murea si Joseph Stark. Toate actele implicate in aceste escrocherii au fost atestate ca valabile de notarul public Livia Alexandru. Daca Stark a fost varat dupa gratii, din cauza numeroaselor infractiuni pe care le-a comis, de doctorul Murea, chirurg la Spitalul Ministerului Administratiei si Internelor, nu se atinge nimeni. Nici de notarul care a aprobat vanzarile odioase. Procurorii invoca faptul ca Ministerul Justitiei nu si-ar da acordul pentru cercetarea ei.

Tranzactii pe patul de moarte

Totul a inceput cand patru mostenitori cu domiciliul in strainatate au redobandit imobilul din sos. Kiseleff nr. 39. O cladire formata din trei corpuri si o suprafata de aproape 4000 mp. La scurt timp, proprietatea a fost vanduta de mandatarul celor patru, pe nume Stefan Gavrila, firmei HARDINCOM 2000 SRL, reprezentata de irakianul Ihab F. Abed. In aceeasi zi, notarul public Livia Alexandru parafeaza aceasta tranzactie si inca una, prin care proprietatea este vanduta mai departe lui Joseph Stark. La prima vedere, totul pare legal. Insa realitatea este alta. Pentru ca cei patru mostenitori n-au intentionat niciodata sa-si vanda imobilul. Ci a fost vorba despre o escrocherie in care au fost folosite imputerniciri notariale false emise pe numele lui Stefan Gavrila, de notarul public american Shelly Schwartz din California. Aceste procuri nu puteau fi insa legale, deoarece nici unul dintre mostenitori n-a fost pe teritoriul SUA la data intocmirii procurii, iar documentul nu purta apostila necesara. In plus, Gavrila avea varsta de 75 de ani, era suferind de neoplasm si se afla internat la Spitalul MAI „Dr. Gerota”. De altfel, batranul a si decedat doua saptamani mai tarziu, in tot acest timp nefiind transportabil. Mai precis, nu avea cum sa ajunga in biroul notarului Livia Alexandru (la 23 mai 2002). Cetateanul irakian Abed figureaza in documentele Politiei de frontiera ca intrat in tara in anul 1997, iar de atunci nu se mai detin date cu privire la el. Pe deasupra, un pasaport pe numele acestuia a fost gasit acasa la Stark, cu ocazia perchezitiei la domiciliu. Ar mai fi de adaugat ca, desi familia decedatului imputernicit a insistat in repetate randuri ca Spitalul MAI sa-i elibereze dosarul medical al acestuia, inca n-a reusit sa intre in posesia lui.

Doctorul Murea intra in hora

Cu doar doua zile inaintea acestor doua tranzactii marsave, notarul Livia Alexandru autentifica alt contract de vanzare-cumparare. De data aceasta intre Graziela Wagner si Doina Dumitrescu. Este vorba despre un alt imobil din Bucuresti, de pe str. Emanoil Porumbaru nr. 75.

La semnarea actelor, vanzatoarea este reprezentata de imputernicitul Adrian Murea, un colonel chirurg la Spitalul MAI. Acesta s-a prezentat pe baza unei procuri date in fata notarului public Antonio Martinez din New York. Nici de aceasta data, imputernicirea nu continea apostila necesara, doctorul militar nefiind in concediu in acea perioada si cu atat mai putin pe continentul american. Mai mult, acest Martinez nu exista, iar o stampila avand impresiuni digitale similare celei aplicate pe procura a fost ridicata de la domiciliul lui Stark, cu ocazia perchezitiei efectuate de dragutele organe de politie.

Ca sa-l infunde bine pe Stark – pentru ca alta solutie nu exista – PICCJ, prin semnatura procurorului Alexandra Mihaela Sinc, „dispune disjungerea cauzei in vederea continuarii cercetarilor”. Pe de-o parte, notarul Livia Alexandru este trecut pe linie moarta, fiindca Ministerul Justitiei nu si-ar fi dat avizul pentru trimiterea ei in judecata. Pe de alta parte, procuroarea Sinc nu reuseste sa stabileasca cu exactitate contributia lui Murea in comiterea faptei, scotandu-l basma curata.

Altfel spus, colonelul foloseste o procura falsa ca s-o escrocheze pe proprietara Graziela Wagner, stampila utilizata este gasita la Stark acasa, dar intre cei doi invinuiti nu poate fi stabilita vreo complicitate. Ba mai mult, nu se poate afla cine a falsificat documentele, cu toate ca stampilele au fost gasite la Stark acasa. Asta nu poate insemna decat ca: ori procuroarea Sinc crede tampite persoanele prejudiciate de cei doi, ori are niste interese bine determinate sa le considere asa.

Escrocherie cu casa lui Sadoveanu

In 1988, Dragos Riscanu, avand dubla cetatenie, romana si elvetiana, cumpara un imobil intr-o zona privilegiata a Bucurestiului de la Ruxandra-Ioana Huch. Casa se afla in strada Barbu Delavrancea nr. 47, sector 1. Si este compua din casa, garaj si teren in suprafata de 788,1 mp. Totul costa 300.000 USD. In buna intelegere cu chiriasii, le ofera doua apartamente la bloc si o garsoniera, incheind contracte de comodat pentru tot parcursul vietii lor, obligandu-se sa le achite toate cheltuielile de intretinere, ba chiar sa le acorde si altfel de ajutoare materiale. Presa a comentat, la vremea respectiva, aceasta intelegere, avand in vedere ca una dintre doamne era chiar Profira Sadoveanu, sotia scriitorului, care intre timp a decedat. Un alt chirias era ginerele familiei Sadoveanu, fost director al Radiodifuziunii Romane intre anii 1928 – 1930.

Spre sfarsitul lui ’98, Riscanu a comandat o expertiza tehnica, cu intentia de a repara imobilul din str. Delavrancea, constatandu-se gradul avansat de uzura. Tot atunci a aflat ca locuinta se afla pe lista caselor memoriale, nu pe cea a cladirilor istorice de patrimoniu. A urmat o intreaga procedura, pe cale administrativa, spre a se elibera imobilul de sarcini, pentru a putea fi daramat si construit un altul. Au existat si procese, inclusiv cu Ministerul Culturii – cu toate ca Sadoveanu nu locuise acolo decat cinci ani de zile -, dar in cele din urma solutia definitiva a dat castig de cauza noului proprietar.

Surpriza a venit in luna mai 2003, cand, aflandu-se la Constanta, Dragos Riscanu afla de la asistenta sa ca nu mai poate plati impozitul pe imobilul pe care il achizitionase. Motivul: nu-i mai apartine. Surpriza si mai mare a fost cand a aflat ca isi vanduse casa unui colonel MAI. Nimeni altul decat chirurgul Adrian Murea de la Spitalul MAI. Iar vanzarea, facuta prin intermediul unui imputernicit, a fost autentificata la un birou notarial din Bucuresti. Biroul notarului Livia Alexandru, din str. Ion Campineanu nr. 23, bl. 10, sc. 3, ap. 72, sector 1.

Inmarmurit de ceea ce i se intampla, Riscanu s-a adresat Camerei Notarilor Publici, solicitand prezenta Liviei Alexandru cu dosarul de arhiva. De remarcat ca purtatorul de cuvant al acestei institutii se numeste Alexandru Sinc.

Cu mare stupoare, Riscanu a aflat ca, in 2002, in SUA, l-ar fi mandatat pe un anume Stefan Macovei sa-i vanda casa din Bucuresti. Trecand peste faptul ca nu auzise in viata lui de Macovei si de doctorul Murea, Riscanu nici macar nu mai fusese in America de cinci ani. Din acest moment, pagubitul isi incepe propriile investigatii, in paralel cu PICCJ.

Lamurirea misterului

„Imputernicitul” Stefan Macovei, fost cadrul activ in MAI, fusese de fapt pacientul dr. Murea, la spitalul ministerului. Iar batranul, bolnav tot de cancer – mare coincidenta! – s-a „gandit” sa-i vanda medicului sau curant o casa de lux, inainte de a muri. Astfel ca, la aproximativ doua saptamani dupa realizarea tranzactiei prin care Riscanu ramanea fara casa, si-a si dat obstescul sfarsit. Si desi era perfuzat, aproape inconstient si netransportabil, potrivit documentelor false, a reusit sa ajunga in biroul notarial al Liviei Alexandru.

Dupa propria parere, Riscanu considera ca dr. Adrian Murea ar fi intentionat sa vanda mai departe imobilul obtinut prin aceasta frauda de proportii, urmatorul sau urmatorii cumparatori devenind de buna credinta. Numai ca acest lucru n-a fost posibil din urmatorul motiv. La semnarea contractului de vanzare-cumparare intre Riscanu si Huch s-a platit doar un avans, locuinta ramanand grevata de privilegiul vanzatorului, pana la achitarea intregii sume. Cumparatorul a achitat restul banilor printr-o banca din Elvetia, dar privilegiul n-a mai fost ridicat, iar dr. Murea, ori cei care l-au manipulat, nu si-au mai putut pune in aplicare planul privind vanzarea succesiva a imobilului.

Riscanu are cuvantul

„Astfel de escrocherii imobiliare sunt posibile intr-o fereastra de oportunitate de numai un an de zile. Dupa platirea impozitului de catre proprietarul de drept, acesta este escrocat de mafioti timp de un an efectuandu-se mai multe vanzari succesive. Intr-una dintre discutiile mele cu dl. Murea, la trei luni dupa ce am aflat despre aceasta
talharie imobiliara, il intreb cum crede ca am sa accept vreodata sa fiu inselat in asemenea hal, de vreme ce nu poate dovedi ca a platit pentru a cumpara aceasta casa. Imi raspunde pe un ton egal, foarte stapan pe sine: <>. Mi s-a adresat cu o voce calma, prieteneasca, aproape paternala, ceea ce – va spun sincer – m-a ingrozit. S-a intamplat pentru prima data in viata mea cand mi-a fost cu adevarat frica. Am ascultat un ofiter MAI, care mai este si medic chirurg, cum ma ameninta voalat, aflandu-se in cardasie cu unul dintre cei mai mari escroci, si aici ma refer la Joseph Stark.”

Murea se crede victima

L-am contactat pe dr. MAI, iar acesta a pozat in postura de victima din momentul in care a aflat despre investigatia declansata de ZIUA. „Ati vazut contractul de vanzare-cumparare? Nu pot sa va spun cate necazuri am fost nevoit sa suport din cauza acestei tranzactii. Bineinteles ca sunt de acord sa ne intalnim, ca sa stam de vorba. Va las chiar si telefonul meu mobil.”

L-am apelat pe Adrian Murea in cinci randuri. Prima data ne-a rugat s-o lasam pe maine, ca ne va suna el. N-a facut-o. A doua oara, a ramas pe joi. Pe urma, ba se intalnea cu niste prieteni, ba se afla in sala de operatii, ceea ce ne-a dovedit ca demersul nostru jurnalistic era inutil. Mai asteptam si astazi sa ne contacteze, avand convingerea ca dr. MAI are multe de ascuns.

Colonelul Nesterov ameninta

Cum-necum, dr. Murea a reusit sa inregistreze imobilul din str. Delavrancea pe numele sau, cu toate ca Politia si Parchetul fusesera atentionate in legatura cu o posibila escrocherie. Cu trei saptamani inainte, col. Nesterov, directorul Directiei de Cercetari Juridice din cadrul IGP a declansat o ancheta secreta, cu scopul de a-l scoate basma curata pe dr. Murea. La numeroase insistente, Riscanu a aflat despre acest lucru chiar de la familia defunctului Macovei, ai carui copii – inca o coincidenta – sunt ambii lucratori SRI. Ancheta se afla in grija subcomisarului Cristian Ene. Riscanu cere sa fie primit sI, dupa patru zile, ajunge intr-un birou din sediul de pe Stefan cel Mare, in compania a sapte politisti. In continuare il citam din nou pe Riscanu: „De la bun inceput le-am spus ca exista date si indicii certe despre faptuitori. Au dat-o din colt in colt, spunandu-mi ca nu detin informatii pentru a afirma asa ceva, ca nu exista arhive si alte asemenea bazaconii. Ba mai mult, col. Nesterov mi-a recomandat ca mai bine as sta cuminte, acolo, in Elvetia, impreuna cu sotia si copiii, ca in Romania se intampla multe – ne poate da cineva cu ceva in cap. A continuat cu amenintarea ca, daca nu dau nu-stiu-ce declaratie, nu voi mai putea pleca din tara, desi eu am dubla cetatenie, romana si elvetiana.”

Pensionat ca sa scape de rigorile legii

Ulterior, Procuratura a facut dovada ca imputernicirea prin care defunctul Macovei ar fi vandut imobilul lui Riscanu este falsa, la fel ca si pretinsa semnatura a proprietarului Dragos Riscanu. In SUA nu exista un notar cu numele Helene Nilson, care ar fi autentificat imputernicirea, si nici un Departament Richmond in Statul New York. De asemenea, conform expertizei grafologice a Institutului de criminalistica din cadrul IGP, „semnatura in litigiu depusa la pozitia <> a contractului de vanzare-cumparare nr. 424/4.10.2002 nu a fost executata de Macovei Stefan”.

„Din acest moment a aparut o disensiune intre controversatul politist Nesterov si subordonatul sau, Ene, mai relateaza Riscanu. Colonelul a pus mana pe dosar, zicand ca va rezolva el situatia, numai ca subalternul Ene s-a opus, invocand faptul ca lucrarea lui ii fusese repartizata. Pentru faptul ca imi fusese amenintata familia, l-am atentionat pe col. Nesterov ca voi apela la trusturi de presa occidentale, ca sa scrie despre acest subiect fascinant. Politaiul s-a inmuiat atunci, si m-a rugat sa nu fac asta, ca va rezolva el problema. Dupa o saptamana, desi vorbisem la telefon in urma cu doar trei zile, am aflat ca Nesterov se pensionase”.

Amanunte „picante”

Am incercat sa luam legatura cu notarul public Livia Alexandru, la sediul acesteia din str. Ion Campineanu nr. 23. La adresa respectiva am dat peste o firma ce se ocupa de sisteme de ventilatie, care habar n-avea despre vreun notar public. Dupa mai multe investigatii am descoperit ca Livia Alexandru a incercat sa-si piarda urma, schimbandu-si in secret sediul in str. Mr. Alex. Campeanu nr. 66, bl. 37, ap. 4, sect. 1. Intre timp, am mai aflat unele aspecte ce ridica si mai multe semne de intrebare la adresa persoanelor implicate in aceasta escrocherie imobiliara. Iata cateva exemple: Familia defunctului Macovei a depus plangere penala impotriva dr. Murea, insa ulterior si-a retras-o, in mod subit.

Camera Notarilor Publici ar fi ajuns la concluzia, dupa propriile investigatii, ca Livia Alexandru este absolvita de orice vinovatie.

In toate dosarele penale si mai ales in cele civile, prin care Dragos Riscanu a incearcat sa redevina proprietarul propriului imobil, s-au dispus amanari peste amanari, astfel incat cauza sa ramana in suspendare. Intre timp, dr. Adrian Murea a incercat o noua manevra gen SF.

Manevre obscure

Vazand ca nu poate vinde imobilul al carui proprietar ajunsese in mod fraudulos, „dr. MAI” a incheiat un contract de imprumut fictiv cu Ioana Simona Diaconescu, domiciliata in str. Schitu Magureanu nr. 17, ap. 10, sector 1. Vezi Doamne, pensionara, care abia isi poate duce batranetile de la o zi la alta, i-ar fi imprumutat chirurgului suma de 250.000 USD. Iar cum acesta nu i-a returnat banii, s-a adresat instantelor de judecata, sase luni mai tarziu. La primul termen, debitorul, prin aparator av. Calina Terzi, recunoste datoria fara a protesta in vreun fel, solutia de restituire a banilor ramanand irevocabila. La sfarsitul lui aprilie 2006, Judecatoria sectorului 1 incuviinteaza executarea silita asupra imobilului din str. Barbu Delavrancea nr. 47, in favoarea creditoarei Diaconescu, desi locuinta se afla in litigiu, datorita modului fraudulos in care ajunsese in proprietatea dr. MAI. Intentia filierei imobiliare era clara, si anume aceea de a instraina cat mai repede proprietatea furata, pentru a complica si mai mult lucrurile. Avocatii acestei mafii stiu foarte bine ca, pentru a suspenda executarea silita, cel care solicita acest lucru trebuie sa depuna o cautiune de 10% din valoarea imobilului. Cu alte cuvinte, proprietarul talharit este obligat de lege sa scoata alti bani din buzunar, datorita unei justitii strambe si a unei legislatii absurde.

Ar mai fi de mentionat ca, in anul 2000, intre dr. Adrian Murea si Elena Diaconescu de asta data, locuind la aceeasi adresa – din str. Schitu Magureanu nr. 17 – cu ruda sa Simona Ileana, a mai existat un contract de imprumut, probabil tot fictiv. De asta data, „dr. MAI” i-a imprumutat femeii suma de 50.000 USD, aceasta gajand cu propriul apartament.

Tentaculele mafiei

La 25 ianuarie 2006, cauza privind aceasta talharie imobiliara a fost declinata catre DNA, dar procurorii institutiei, in mod ciudat, nu se grabesc sa finalizeze investigatiile. In acelasi timp, Riscanu incearca sa obtina judecarea cauzei pe civil – aceasta fiind suspendata -, pentru a-si recupera proprietatea, numai ca este mereu amanat. tPretextul constra in faptul ca se asteapta de la Parchet o adresa, din care sa rezulte ca s-a inceput urmarirea penala si impotriva notaritei Livia Alexandru. In Codul de procedura civila exista o reglementare conform careia instanta poate judeca cauza pe civil, avandu-se in vedere prejudiciul creat, numai ca nimeni nu tine cont de ea. In aceasta situatie suntem indreptatiti sa credem ca tentaculele filierei escrocilor imobiliari se intind si in Justitia romana, ca sa nu mai vorbim despre organele de cercetare penala, respectiv Politia si Parchetul.

Joseph Stark, infractor international

Numele acestui personaj este bine cunoscut in SUA, Romania si alte tari, pentru tot felul de inselaciuni, de la escrocarea a numerosi cetateni care doreau sa lucreze in strainatate, la inselaciuni cu documente bancare intocmite de banci inexistente, pana la furtul si vanzarea succesiva, tot pe baza de acte false, a unor imobile de mare valoare. A facut puscarie in 1981 pentru furt calificat. In 1997 a mai executat o pedeapsa de doi ani, dupa care a revenit in forta. Conform rechizitoriului procuraturii, fiind recidivist, a mai primit patru ani de detentie, „pentru infractiunea prevazuta de art. 215 Cp” – inselaciune. S-a dispus arestarea sa provizorie, in lipsa, la 29.07.2003, aceasta masura prelungindu-se, prin incheieri succesive, pana la 25.03.2004. Inainte de a fi dat in urmarire generala, Stark a reusit sa-l jefuiasca pe insusi MS Regele Mihai I, de un teren in cartierul Primaverii.

In anul 2003, FBI formuleaza o cerere catre Politia Romana, aducand la cunostinta autoritatilor noastre ca cetateanul Joseph Stark este urmarit in SUA, pentru escrocherii cu opere de arta. La acea ora, escrocul locuia in cartierul Cotroceni. Dupa ce a fost filat cateva saptamani, i s-a facut o perchezitie la domiciliu, in masina de spalat gasindu-se mai multe stampile false, pasapoarte, imputerniciri notariale falsificate si contracte de vanzare-cumparare ale unor imobile din Bucuresti. Este dus la Politie, cerandu-i-se sa dea o declaratie, dar versatul individ refuza, invocand lipsa apararii. Si cum avocatul sau se afla, chipurile, la Brasov, este eliberat de dragutii de politisti, dupa circa trei ore, urmand sa se prezinte a doua zi, impreuna cu aparatorul.

Cum era si de asteptat, omul a disparut fara urma. A mai trecut astfel ceva timp, pana cand Stark a fost identificat si retinut definitiv la punctul de trecere a frontierei Bors, de unde a fost ridicat si pus in catuse, la sfarsitul anului trecut.