Statul roman se pregateste sa atribuie direct, unui fond de investitii european in spatele caruia stau investitori chinezi licenta de operare in banda 410-430 Mhz
Un fond de investitii european, care controleaza un operator de telefonie mobila din Cehia, a intrat in afaceri cu statul roman. TACTICAL NETWORK a batut palma cu Posta Romana, infiintand societatea POSTELECOM NETWORK, in care compania de stat are un pachet de 49% din capitalul social de 1.000 lei. POSTELECOM NETWORK este un vehicul de investitii care urmeaza sa primeasca de la Posta Romana licenta de operare in banda 410-430 Mhz. In acest moment, reprezentantii Ministerului Comunicatiilor vor sa atribuie direct Postei Romane licenta de operare in banda 410-430 MHz, urmand ca, mai apoi, Posta sa o transfere companiei in care este actionar.
Tranzactia complexa este rezultatul unui an de cautari si tatonari si rezolva una dintre cele mai dificile probleme in relatiile romano-chineze. In luna aprilie, o importanta delegatie de politicieni si oameni de afaceri chinezi va efectua o vizita in Romania si, pana atunci, partea romana vrea sa inchida acest capitol pentru care a primit, de mai multe ori, avertizari diplomatice. Povestea incepe in perioada guvernarii PSD, cand ministrului Dan Nica i-a venit ideea infiintarii unui operator de telecomunicatii – POSTELECOM – care sa concureze Romtelecomul controlat de investitori greci. Continua in aceeasi guvernare, cu abordarea unui operator chinez, care trebuia sa aduca echipamente in Romania si accesarea acrobatica a unei linii de finantare de 100 de milioane de euro de la Banca de Export a Chinei.
Dar banii n-au fost trasi niciodata, penalitatile de neutilizare au ajuns astazi la milioane de dolari, operatorul creat in Romania a „topit“ milioanele de euro pompate de stat si de cativa operatori privati, dar a pierdut si licenta pe care o avea. Au venit alegerile, strategii lui Dan Nica s-au rostogolit de la putere si POSTELECOM a intrat in combinatii ciudate. Chinezii, care aveau drepturi asupra entitatii create in Romania, s-au infuriat si au batut obrazul noilor guvernanti. Un proces deschis de partea chineza la o instanta internationala, pentru recuperarea daunelor, n-ar fi fost castigat niciodata de Romania, iar relatiile excelente intre cele doua tari ar fi avut de suferit. Si atunci a aparut „Chinezaria 410-430“, operatiune pe care o vom descrie in continuare.
Trebuie sa mentionam ca SFin a descoperit mecanismele tranzactiei inca din octombrie anul trecut, dupa ce a stat de vorba cu mai multi oficiali de rang inalt din guvernele Nastase si Tariceanu, consultanti si experti in domeniul telecom. La sfarsitul anului trecut, se vorbea insa de scoaterea la licitatie a licentei si redactia a hotarat sa nu publice aceste informatii, pentru a nu face un deserviciu celor care participau la licitatie. Acum, autoritatile vor sa aloce direct licenta si consideram ca a venit momentul sa spunem noua poveste a afacerii POSTELECOM. Din motive lesne de inteles, vom proteja identitatile interlocutorilor nostri.
Cum au intrat chinezii in joc
Pentru a intelege mai bine ce s-a intamplat trebuie sa facem un salt in timp. Totul a inceput in perioada guvernarii PSD, in 2003, cand piata telefoniei fixe se liberalizase, iar cineva s-a gandit ca un al doilea mare operator de telecomunicatii ar fi echilibrat raportul cerere-oferta si ar fi restrans gradul de libertate de care se bucura Romtelecom. La vremea respectiva, totul parea posibil: convorbirile internationale costau o avere, tarifele pentru comunicatii si trafic de date erau mari, iar jucatorii importanti de pe piata puteau fi numarati pe degete. Posta Romana avea doua mari atuuri: capilaritate – era prezenta in toate localitatile importante si avea o mare forta de vanzari – si un actionar influent – Ministerul Comunicatiilor. De aici si pana la anuntarea intentiei de a intra pe piata nu a fost decat un pas, facut impreuna cu alte patru companii care au adus capital, in functie de acesta stabilindu-se si partile detinute de fiecare: Compania Nationala Posta Româna (CNPR) – 80%, Grupul Industrial Român – 10%, Banca Comerciala Româna – 5%, SIF Oltenia si SIF Banat-Crisana, fiecare cu câte 2,5%. Capitalul social al companiei s-a ridicat in prima etapa la 3 milioane de dolari. Conform estimarilor initiale, proiectul presupunea investitii de aproximativ 80 milioane dolari si costuri operationale de 90 milioane dolari, pe o perioada de patru ani.
Chinezii au mirosit rapid ca este o oportunitate pentru industria lor telecom, care era ca un cazan incins. Oficialii companiei ZTE, producator de echipamente de telecomunicatii, cu o cifra de afaceri de peste 3 miliarde dolari anual, au considerat ca România poate fi un cap de pod pentru expansiunea în Europa. Ion Iliescu a vizitat in acea perioada parcul stiintific Zhonguancun, prilej cu care a exprimat disponibilitatea autoritatilor de la Bucuresti de a incheia parteneriate cu firme din China, in scopul deschiderii acestora catre piata Europei de Sud-Est. Dupa mai multe contacte la nivel inalt, in virtutea vechilor relatii de prietenie, autoritatile de la Beijing au hotarat sa intre in Europa prin portile deschise de Romania. Ceremonia de semnare s-a desfasurat in doi timpi – la Bucuresti si Beijing – si a fost fastuoasa.
La Hotelul Crowne Plaza, pe 30 iulie 2003, s-a parafat contractul de livrare de echipamente dintre POSTelecom si ZTE Corporation, in valoare de 94 milioane dolari. Dar de unde bani? Societatea nou-infiintata detinea un capital social de 3 milioane dolari si, chiar daca avea actionar cea mai mare banca romaneasca, un imprumut de o asemenea valoare nu putea fi obtinut cu usurinta. Decat de la o banca din China, dispusa sa sprijine expansiunea propriilor operatori in spatiul UE. Urmatorul pas era vanzarea unei cote de aproximativ 29% din actiuni investitorilor chinezi, respectiv ZTE Corporation, care isi manifestase disponibilitatea de a le cumpara. Pachetul majoritar, de 51%, urma sa fie pastrat de Posta Romana. Aici proiectul a intrat intr-o ceata deasa, dar nu inainte ca actionarii sa decida o majorare de capital de circa 15 milioane dolari. Desi autoritatile romane apucasera sa anunte intrarea noului operator pe piata, nu s-a intamplat nimic nici in 2004. Chiar daca se gasise intre timp si finantatorul: Banca de Export-Import a Chinei, care contribuia cu circa 100 de milioane de dolari la proiectul de constructie a retelei de telecomunicatii initiat de POSTELECOM în colaborare cu ZTE. Fara a desfasura nicio activitate vizibila, dar cu angajati platiti imparateste, POSTELECOM devenise inca de pe atunci o reduta greu de doborat.
Si in telecom sunt „baieti destepti“
Documentele arata ca linia de finantare deschisa de banca chineza asigura proiectului romanesc 112 milioane dolari. Chiar daca s-a zis ca nu erau cerute garantii, adevarul este ca BCR a fost obligata sa garanteze pentru acest imprumut. Si pentru asta a solicitat, la randul sau, garantii colaterale Postei Romane, cerandu-i sa gireze suma cu toate cladirile pe care le avea. O initiativa extrem de periculoasa pentru Posta Romana, institutie care putea ramane fara activele cele mai importante: cladirile in care isi desfasura activitatea in toata tara. Dar, din fericire, nu s-a putut opera aceasta garantie pentru ca, in acel moment, Posta Romana nu avea acte de proprietate pe cladiri si terenuri. Au incercat oamenii lui Dan Nica sa impuna lucrul „in foc continuu“, 24 de ore pe zi, pentru intabulare si perfectarea actelor, dar nici in acest ritm nu s-a putut finaliza operatiunea. Partidul lui Dan Nica a pierdut alegerile, si Posta a scapat de amanetarea activelor.
Au venit alti oameni la putere si au aparut greseli si mai mari. Fara sa studieze in profunzime ce s-a petrecut inainte de alegeri in „zona crepusculara“ a noului operator telecom, reprezentantii Ministerului Comunicatiilor s-au repezit sa anunte privatizarea POSTELECOM. Desi ar fi fost o buna ocazie sa stopeze proiectul, sa scoata la iveala modul in care fusesera cheltuiti banii pana atunci si sa inchida robinetul pierderilor. Evident, chinezii au sarit ca arsi cand au auzit de privatizare, pentru ca aveau un drept de preemptiune pe o treime din actiunile noului operator. In plus, exista o intelegere cu mai multe componente – cea financiara, a liniei de credit oferite de Banca de Export a Chinei, nefiind deloc de neglijat. Superficiali poate, noii exponenti ai puterii in Romania au mers mai departe, spunand ca vor sa rezolve problemele aparute in trecut. Intre timp insa, se petreceau lucruri importante si la POSTELECOM.
Pe fata, Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei (IGCTI) a retras companiei licenta din banda de frecventa 3,5 GHz, intrucat nu respecta prevederile din documentatie. In urma finalizarii procesului de evaluare a operatorilor din banda de frecventa 3,5 GHz, IGCTI a transmis 46 de notificari privind intentia aplicarii sanctiu-nii de retragere a licentelor, din care 40 pentru licentele locale si 6 pentru licentele nationale, luand o singura decizie de retragere a licentei nationale pentru operatorul POSTELECOM. Banda de frecventa 3,5 GHz este destinata in Romania aplicatiilor punct-multipunct, prin care serviciile de Internet sunt distribuite de la un punct de acces catre abonati.
Prin spate, o mana de „baieti destepti“ din domeniul afacerilor – altele decat tehnologia informatiei sau comunicatii – a incercat sa capuseze societatea. Printr-o combinatie trasa parca „la indigo“ dupa preluarea Petromservice – firma infiintata de salariatii Petrom si „infasurata“ apoi de un offshore cipriot – salariatii din Posta Romana si o mana de directori si-au facut o firma (POSTCOM) care trebuia sa extraga o parte din personalul firmei de stat. A facut chiar transferul a 600 de angajati din
CNPR, dar intelegerea a fost blocata de Dan Toader, presedintele Postei Romane, dupa ce acesta si-a dat seama ca este o operatiune dubioasa, pusa la cale de un om de afaceri din Galati, exponent al unui grup interesat. Seful Postei a cerut un control pentru a scoate la lumina adevaratele intentii ale celor care stateau in spatele Postcom. Nu e prea clar cine cu cine s-a certat, cine pe cine a pacalit, daca a fost sau nu o afacere de partid, cert este ca toata „incurcatura“ a ajuns pe mainile anchetatorilor. Dar POSTCOM si cateva rude „de gradul intai“ ale acesteia apucasera sa intre, anul trecut, in actionariatul POSTELECOM si se uitau cu jind la marea afacere cu chinezii, de unde ar fi castigat, cu investitii minime, un potop de dolari.
Investitorii vor brandul POSTELECOM
Odata rupta caruta prieteniei intre actionarii POSTELECOM – unde Posta Romana are pachetul majoritar – se naste o intrebare legitima: de ce tineau mortis guvernantii sa creeze un nou operator telecom pe structura controversatei firme POSTELECOM? De ce nu infiintau o alta companie si impingeau spre faliment vehiculul compromis? Raspunsul are doua componente: pe de-o parte, chinezilor le-a intrat in cap ca POSTELECOM este un brand puternic in Romania si nu vor sa renunte la el. Dar, pe de alta parte, nu trebuie neglijat nici faptul ca ei aveau deja drepturi in POSTELECOM si promisiuni de rezolvare a situatiei. Intre timp, unul dintre actionari – SIF Transilvania – ceruse falimentul POSTELECOM, societatea pe actiuni a ajuns sa aiba mai putini actionari decat prevede legea, iar toata povestea a inceput sa dea batai de cap consultantilor angajati de Guvern. In momentul de fata, Posta Romana are o „gaura“ de circa 5 milioane de euro din asocierea la POSTELECOM – intrucat detine 80% dintr-un capital social de 6,2 milioane euro. Este partenera cu firme ostile – Pronova si Postcom -, carora le-a blocat afaceri de mai multe milioane de euro. Si, mai mult decat atat, face parte si dintr-o constructie vulnerabila in fata unor pretentii financiare venite dinspre partea chineza. Cum sa aduci la un numitor comun atatea contradictii?
Puse la treaba, mai multe minti au gasit o solutie. Fragila. Dar poate singura.
Prima mutare a fost scoaterea POSTELECOM de sub in-fluenta grupului galatean si schimbarea presedintelui Consiliului de Administratie al acestei companii. Apoi, pentru a conserva brandul la care tineau chinezii, POSTELECOM si-a schimbat denumirea, pe 26 octombrie devenind FIRST PROJECT SA. Chinezii au simtit dincotro bate vantul si au facut si ei o oferta cinstita: un fond european, agreat de ei, vine in Romånia, concureaza la o licenta de comunicatii mobile si, daca va castiga, investeste sume mari si preia pachetul Postei la FIRST PROJECT, la valoare nominala, pentru a acoperi „gaura“ Postei. De asemenea, ar putea face si o oferta „de exit“ actionarilor minoritari, daca acestia vor dori sa vanda la valoarea nominala. Daca nu, este foarte posibil ca FIRST PROJECT sa intre in lichidare, pentru ca sunt intrunite conditiile.
Minoritarii nu s-au impacat cu mutarile in forta ale Postei Romane si au incercat sa blocheze tranzactia acesteia cu chinezii. Au cerut falimentul firmei FIRST PROJECT, crezand ca astfel Posta nu-si va mai putea vinde actiunile si va ramane cu „golul“ de 5 milioane euro. Dar si-au gresit socotelile, spun expertii apropiati afacerii: exista solutii prin care Posta isi va instraina actiunile catre o alta firma.
O propunere interesanta
La sfarsitul anului trecut, s-a infiintat firma POSTELECOM NETWORK, cu un capital social de 1.000 lei, in care Posta Romana detine 49 de actiuni in valoare nominala de 10 lei, iar TACTICAL NETWORK – restul de 51 de actiuni. Iar saptamana trecuta Posta Romana a batut palma cu TACTICAL NETWORK, careia i-a vandut participatia sa din FIRST PROJECT, pentru 5 milioane euro.
Intelegerea este urmatoarea: fondul de investitii care opereaza in Cehia cumpara 80% din actiunile FIRST PROJECT, platind deja o prima transa de 1.893.000 euro intr-un cont escrow deschis la Raiffeisen Bank Viena. Restul pana la 5 milioane urmeaza a fi achitat atunci cand primeste licenta in banda 410-430 Mhz. Actiunile sunt gajate pana la achitarea integrala a sumei din contract. Pentru diferenta, cehii vor plati statului roman si dobanda legala (circa 6%). Posta Romana urmeaza a primi, prin incredintare directa, licenta de operare si trebuie sa faca toate diligentele la IGCTI, pentru a obtine acordul arbitrului pietei pentru transferul acesteia catre POSTELECOM NETWORK in decurs de trei luni. Cand operatorul nou creat obtine licenta, cehii vor aduce cateva zeci de milioane de euro (in acest mo-ment se vorbeste de 50 milioane) in Romania fie printr-o majorare de capital – operatiune in care participatia Postei nu scade sub nicio forma, mai jos de 10% – fie prin acordarea unui imprumut noii societati.
Contractul dintre Posta si fondul de investitii are si optiuni de „put option“ si „call op-tion“ – prin care unul dintre parteneri il poate forta pe celalalt sa-i preia actiunile, in anumite situatii – ceea ce va aduce si alte avantaje financiare companiei nationale. In cazul in care Posta va dori sa iasa din actionariatul noului operator, dupa trei ani, are optiunea de „put option“: face o propunere de retragere din companie, iar fondul este obli-gat sa-i achite 2,5 milioane eu-ro pe pachetul de actiuni. Daca TACTICAL NETWORK vrea sa ramana unic actionar al operatorului, are optiunea de „call option“: va putea cere retragerea Postei din actionariatul POSTELECOM NETWORK, dar va plati firmei de stat 4 milioane de euro. Pentru ca toate acestea sa se intample sunt necesare, dar nu suficiente, doua conditii: statul sa atribuie o licenta Postei Romane, iar compania nationala sa convinga arbitrul pietei telecom ca este legal si corect sa incredinteze aceasta licenta operatorului POSTELECOM NETWORK. Abia dupa aceea se poate vorbi despre un nou operator de telefonie mobila in Romania si problemele sale.
Afacerea, in ultima linie dreapta
La sfarsitul anului trecut, IGCTI a demarat procedurile de scoatere la licitatie a benzii de frecvente 410-415 MHz/420-425 MHz, care va putea fi utili-zata pentru furnizarea de servicii mobile de voce si date in banda larga. IGCTI a transmis catre Monitorul Oficial decizia privind lansarea acestei licitatii, iar dupa aparitia documentului urmau a fi publicate detalii pe pagina de Internet a institutiei. Lucru care nu s-a intamplat nici in ziua de azi.
Aceasta banda de frecventa permite furnizarea de servicii de telefonie mobila digitala si de date si are aplicatii foarte bune in acoperirea teritoriului la nivel national, in special pentru mediul rural. De asemenea, permite acoperirea relativ usoara a unor suprafete mari de teritoriu. Fata de tehnologia 3G, numarul de statii de baza este, spre exemplu, de trei ori mai mic. Tehnologia CDMA2000, utilizata in Romania de operatorul Telemobil (Zapp) in banda de 450 MHz, ar putea fi utilizata si in banda de frecventa 410-415 MHz/420-425 MHz. Banda scoasa la licitatie de IGCTI a fost utilizata anterior de Ministerul Apararii Nationale. In caietul de sarcini intocmit de IGCTI scrie insa negru pe alb ca „licenta de utilizare a frecventelor radioelectrice în vederea furnizarii de retea si servicii de comunicatii mobile de banda larga de tip PAMR (Public Access Mobile Radio) în benzile de frecvente 410-415/420-425 MHz (denumita în continuare „licenta“) se acorda prin licitatie organizata de Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei, denumit în continuare IGCTI. La prezenta procedura de selectie comparativa pot participa persoane juridice române sau straine ori asocieri de persoane juridice române si/ sau straine în scopul depunerii de oferte comune. Asocierile pot participa în forma nelegalizata, dar numai sub conditia prezentarii unui acord de asociere“. Cum se va schimba aceasta formulare ramane de vazut.
In acest moment, o echipa de consultanti lucreaza la un raport in care se va spune cum s-au alterat relatiile cu chinezii din cauza unor promisiuni neonorate in domeniul IT&C. Ministrul comunicatiilor va prezenta acest raport Guvernului si va cere sa i se atribuie Postei Romane, in mod direct, o licenta in banda 310-340 MHz. In cazul in care „chinezaria“ nu se va sparge dintr-un motiv sau altul, Posta va iesi cu bilantul curat din afacerile trecutului, poate si cu un profit frumusel peste doi-trei ani, iar piata va avea un nou jucator. Ramane de vazut cum vor reactiona ceilalti operatori din aceasta piata. Doi dintre ei – Telemobil si Vodafone – au anuntat deja, pe diferite canale, ca sunt interesati de licenta. Cat de corect este „jocul“ prin care chinezii de la ZTE si fondul din Cehia, agreeat de ei, intra pe piata romaneasca de telecomunicatii mobile, doar arbitrul pietei va putea spune.
