Am scris, de-a lungul anilor, atât eu, cât şi colegi de-ai mei, despre anchete care au pornit de la nimic, dar care au fost transformate, chiar cu aportul mass-media, în adevărate scandaluri, de multe ori naţionale.
Oameni cu funcţii de conducere au fost făcuţi una cu pământul, arătaţi cu degetul, afişaţi în toate ziarele şi pe ecranele tuturor posturilor de televiziune. Erau blamaţi, consideraţi, la un moment dat, cei mai periculoşi infractori. Cu cătuşele la mâini, erau transportaţi de la poliţie la parchet, iar apoi la instanţele de judecată, „vânaţi” de camerele de luat vederi.
Românul, proaspăt consumator al poveştilor cu angajaţi corupţi ai statului, lua de bune toate informaţiile date mass-media de către anchetatori. Trebuie să recunoaştem că nici ziariştii nu ajunseseră la o maturitate şi un discernământ privind „vânzarea“ subiectelor din surse care aveau un scop precis şi o destinaţie clară.
Iată că, peste ani, când apele s-au mai liniştit, lumea a uitat de scandalurile care ţineau primele pagini din ziare. Cei care nu au putut uita calvarul prin care au trecut, anchetaţi cu zilele şi nopţile, „cazaţi“ în aresturile de poliţie, iar apoi ţinuţi, alături de infractori comuni, în penitenciare, inculpaţii de atunci, mulţi dintre ei achitaţi, după ani de procese, „definitiv şi irevocabil”, au avut curajul să se întoarcă împotriva Statului Român.
Ei au cerut despăgubiri de miliarde de lei, instanţele le-au acordat de ordinul sutelor de mii, în cele mai multe cazuri. Cei care nu şi-au găsit dreptatea în România au mers la CEDO, iar acolo Statul Român a băgat iarăşi adânc mâna în buzunarele românilor şi a plătit daunele impuse de mai marii Europei.
La Constanţa sunt deja pe rol o serie de procese de acest gen, pe care ziarul „Cuget Liber” le-a relatat pe larg. Unul dintre ele, cel mai recent, este al lui Cuza Prodan, fostul şef al Brigăzii de Supraveghere şi Control Vamal Constanţa, trimis în judecată de procurorul Nicoleta Bulgaru, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, arestat pentru o perioadă de două luni, iar, apoi, achitat de instanţele de judecată. El trebuie să primească 65.000 euro daune morale.
Nu este singura „bubă” a procurorului Bulgaru. Ea este cea care a anchetat şi dosarul „Ness-Cafe”, iarăşi o poveste care a făcut „deliciul” presei la vremea respectivă, în care a fost vehiculat, la un moment dat, şi numele fiului preşedintelui de la acea vreme, Emil Constantinescu.
În acest dosar, au fost arestate, vreme de mai multe luni, patru inculpaţi. Ulterior, s-a dovedit că tocmai ei nu au avut vreo treabă cu „marea” contrabandă cu cafea, despre care Nicoleta Bulgaru vorbea în rechizitoriu. Chiar cei patru au fost printre primii care au fost achitaţi de magistraţi, la toate instanţele posibile.
Ei bine, după 4 – 5 ani de procese, de plimbări lunare pe la instanţele de judecată, foştii inculpaţi urmează să dea în judecată Statul Român tocmai pentru a cere daune materiale şi morale.
Este vorba de bani pe care îi vom plăti tot din propriile buzunare. De ce? Pentru că Ministerul Finanţelor nu „îndrăzneşte” să îi deranjeze pe anchetatorii din cauza cărora s-a ajuns la asemenea prejudicii. Doar aşa ar fi responsabilizaţi, ştiind că vor plăti cu vârf şi îndesat pentru o decizie strâmbă pe care o dau. Până când nu se va întâmpla asta, procurorul sau judecătorul prost pregătit ori corupt va avea mereu în magistratură un loc cald, bine plătit, un statut aparte şi poate dormi şi greşi liniştit, cu gândul la o pensie la care mulţi români nici nu visează.
Dacă statul nu se îndură să îi pună să plătească, ne este greu să înţelegem de ce mai marii Justiţiei nu îi marginalizează, nu îi fac să plătească, măcar profesional, pe magistraţii care trag sistemul în jos? Dar dimpotrivă. Constatăm că tocmai aceşti procurori sau judecători nu păţesc nimic, ci chiar avansează sau sunt transferaţi la alte parchete sau instanţe, unde le merge de zeci de ori mai bine.
Consiliul Superior al Magistraturii, credem noi, ar trebui să ţină cont de „achitările” fiecărui procuror, de nelegalităţile dispuse de fiecare judecător în parte, iar acestea să stea ca o dovadă a bunei sau a proastei pregătiri a fiecăruia la „dosarul” privind cariera.
Dovadă că nici pe departe nu se întâmplă astfel, este şi exemplul şefului DNA Constanţa, procuror Ioana Ţene, care, deşi are „la activ“ mai multe achitări, a fost numită şef pe anticorupţie la Constanţa. Iar exemplele ar putea continua.
