Luminiţa Şega

Procurorul Luminţa Şega, cea care în aprilie 2003 a cerut, în dosarul FNI, extinderea cercetărilor împotriva lui Sorin Ovidiu Vîntu, sub aspectul săvârşirii a nu mai puţin de şase infracţiuni pedepsite de Codul Penal: instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, uz de fals, fals în declaraţii, instigare la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată şi, cea mai gravă, spălare de bani, a murit, aşa cum se ştie,  în condiţii extrem de suspecte. S-a vorbit despre o intoxicare lentă cu aluminiu care a dus în final la moartea violentă a Luminiţei Şega, în dureri groaznice, după cum au descris membrii familiei acesteia.
Având în vedere semnele de întrebare legate de moartea suspectă a procurorului Şega, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti ne-a comunicat, în urma unei solicitări făcute de ziarul „Curentul“, că „la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti se află înregistrat un dosar penal având ca obiect decesul numitei ŞEGA LUMINIŢA, dar întrucât se află în faza actelor premergătoare, nu vă putem oferi alte relaţii“. Rezultatele anchetei procurorilor sunt desigur aşteptate cu nerăbdare atât de membrii familiei procurorului Şega cât şi de opinia publică, întrucât, aşa cum am precizat, moartea acesteia a suscitat dezbateri ample şi numeroase semne de întrebare privind cauza decesului.
Luminiţa Şega a fost înlocuită din dosarul FNI de către procurorul general Ilie Botoş, care l-a preferat pentru această anchetă pe procurorul Irinel Păun, cel care l-a scos frumuşel pe SOV din dosar invocând un accident casnic al acestuia.
După ce procurorului Şega i s-au luat marile dosare în care a fost implicat SOV (FNI, FNA, Banca Agricolă, BID), anchetele au fost finalizate de către alţi colegi, prin spargerea dosarelor în mai multe bucăţi şi disjungerea celor care-l priveau pe SOV, ca să li se poată pierde urma. Luminiţa Şega a fost îndepărtată din Parchetul General sub pretextul „restructurării postului“ de procuror-şef de birou şi a fost numită, ulterior, la PNA (actualul DNA).
Ceea ce s-a întåmplat apoi cu Luminiţa Şega depăşeşte orice închipuire. Pe 16 martie 2005, Luminiţei Şega i se face rău în biroul său de la DNA şi este internată în spital. Ciudata boală declanşată în acea zi avea s-o ucidă pe 31 iulie 2006. Decesul nu este mediatizat aproape deloc la data producerii lui.
Abia un an mai tårziu, în  martie 2007, apare prima relatare detaliată a cazului în mass-media, colegii Luminiţei Şega precizånd că ei cred că magistratul a plătit cu viaţa faptul că a anchetat anumite dosare.

Boala a debutat cu dureri cumplite

Luminiţa Şega, în vårstă de 42 de ani, procuror la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), a murit în data de 31 iulie 2006, la un an după ce a fost internată în spital. La 16 martie 2005, în timp ce se afla în biroul său de la DNA, Şega a acuzat dureri groaznice de cap. În faţa colegilor de birou, care credeau că are o migrenă puternică, procurorul Luminiţa Şega a căzut la podea, zvårcolindu-se de durere, ţinåndu-şi capul în måini şi strigånd după ajutor. Cum durerile nu încetau, a fost chemată ambulanţa. Procuroarea a fost internată în Clinica de Neurochirurgie a Spitalului Bagdasar.
Potrivit primelor simptome, medicii s-au axat în jurul unui diagnostic legat de un posibil accident cerebral. Aceasta întrucåt, la internare, Şega prezenta simptomele unui fals accident ischemic tranzitoriu. Pacientul Şega a devenit însă un caz dificil, din cauza faptului că un diagnostic precis al bolii părea imposibil de pus, chiar şi de mari specialişti chemaţi la patul bolnavului. Neimpunåndu-se o intervenţie chirurgicală de urgenţă, Şega a fost transferată la Clinica de Neurologie a Spitalului Universitar.
La Spitalul Bagdasar nu se reuşise aflarea cauzei reale a declanşării durerilor îngrozitoare de cap. La råndul lor, medicii specialişti de la Spitalul Universitar aveau să constate absenţa oricărei patologii care să indice o anumită afecţiune neurologică în zona cerebrală.
Starea procuroarei Luminiţa Şega s-a înrăutăţit de la o zi la alta. Cuprinşi de o oarecare panică profesională, zeci de medici cu diverse specializări s-au perindat în jurul pacientului cu afecţiune cerebrală necunoscută.
În zadar au fost toate aceste zbateri profesionale ale celor mai buni medici specialişti din Bucureşti. În cele din urmă, neurologii de la Spitalul Universitar au încercat să se apropie de un diagnostic, acela de encefalopatie autoimună degenerativă de etiologie necunoscută.
Starea pacientului încă nediagnosticat precis, dar cu semne vizibile de degenerare a creierului, a devenit şi mai gravă, în decembrie 2005, din cauza unei pneumonii de aspiraţie. Panica printre medici crescuse. Degenerarea funcţiilor cerebrale anunţa intrarea pacientului într-o stare de comă.
În consecinţă, ceaţa profesională a persistat în mintea medicilor diagnosticieni şi curanţi, iar familia procurorului era marcată în plan psihic de posibila existenţă a unei boli canceroase, aflată în ultimă fază (metastază). Disperat, soţul Marius Şega apelează la un medic de laborator clinic, specializat în medicină cuantică. Cu ajutorul aparatului american SCIO-QX de biorezonanţă (inventat, utilizat şi omologat, iniţial, de medicii de la NASA), medicul romån descoperă – cităm din fişa investigaţiei de medicină cuantică – „intoxicaţie cu metaloizi“. Aparatul a indicat alarma maximă prin culoarea specifică pericolelor letale, în urma unei intoxicaţii lente cu metale, posibil a fi fost ingerate sau injectate în organism, într-o perioadă mai lungă de timp. Cazul Şega a fost în atenţia Asociaţiei Magistraţilor Europeni la Conferinţa ţinută la Bucureşti în 2006.
Familia Şega, după mari eforturi financiare (împrumuturi disperate de la bănci, rude, prieteni), a decis internarea pacientului în renumita clinică AKH din Viena. În regim de urgenţă, pacientul Şega a fost diagnosticat cu hidrocefalie (acumularea unui lichid în creier). A fost operată de marele profesor austriac Walter Saaringen, anestezist fiind renumitul profesor Peter Germann.
Procuroarea Luminiţa Şega a părăsit Austria în data de 26 aprilie 2006. Ajunsă la Bucureşti, Şega a stat numai în stare de comă profundă, la terapie intensivă şi reanimare, pånă în ziua de 31 iulie, cånd a decedat.
Familia a trebuit să se mulţumească, în acele zile tragice, doar cu un „posibil“ diagnostic de hidrocefalie şi hipoxie cerebrală – diagnostic necoroborat atunci cu analizele toxicologice speciale, extrem de scumpe în Occident, recomandate de experţii austrieci. Însă, la scurt timp după deces şi înmormåntare, familia Şega a primit rezultatul analizelor de toxicologie, efectuate asupra firului de păr, în Italia, la Clinica de Toxicologie din Bergamo. Reputatul toxicolog dr. M. Leitha a consemnat în buletinul de analiză că „se poate evoca o coadă (urmă biochimică – n.r.) a unei intoxicaţii aluminice“. Specialiştii Clinicii din Bergamo i-au recomandat Luminiţei Şega şi administrarea unui „antidot pentru o posibilă intoxicare cu aluminiu“. Procuroarea murise însă între timp.
Familia Luminiţei Şega considera, la vreme aceea, că intoxicaţia lentă cu aluminiu, descoperită de toxicologii italieni, nu s-a putut produce decåt la serviciu, unde procurorul obişnuia să-şi bea zilnic cafeaua de dimineaţă şi băuturile răcoritoare, pregătite la Parchetul General. „Intoxicaţia aluminică“ a creierului şi intoxicaţia cu metaloizi a corpului, confirmate de investigaţiile medicinei toxicologice şi medicinei cuantice, în cazul Şega, seamănă cu procesul de otrăvire lentă cu arsenic, administrat în doze zilnice. Potrivit tratatelor de toxicologie şi criminalistică, aluminiul nu poate produce o intoxicaţie mortală decåt dacă este administrat în doze mici, timp îndelungat, printr-o procedură zilnică.