Dragoş Rişcanu şi-a redobândit (în justiţie) casa furată de un ofiţer, chirurg la Spitalul Dimitrie Gerota. Sună banal, zic unii. Alţii ar spune: „Iată un român fericit! În sfârşit justiţia funcţionează”. Dacă mai adăugăm că este vorba despre un cunoscut imobil din buricul Capitalei, furat cu acte măsluite de un angajat al Ministerului de Interne, si ulterior incendiat şi că proprietarului de drept i-a luat mai mult de 10 ani de luptă cu infractorii şi justiţia română pentru a-şi recupera bunul luat prin japcă, atunci avem o poveste.
Epopeea este lungă şi încurcată. Documentele aflate la dosar scot în evidenţă modul în care grupul de crimă organizată, condus de „Doctorul Moarte” (cum este descris în presă comisarul şef MAI Adrian Murea) proceda pentru a-şi derula „afacerile imobiliare”. Totul se desfăşura sub protecţia colegilor săi poliţişti şi sub ochii protectori ai procurorilor. Ţeparul imobiliar este liber în continuare, iar scenariul este pe cale a se repeta.
Pe scurt, Dragos Rişcanu, patronul unei firme de software din România, cumpărase (plătind 350.000 de dolari prin instrumente bancare, în anul 1998) de la Ruxandra-Ioana Huch, proprietarul istoric-iniţial, casa în care locuise pentru câţiva ani scriitorul Mihail Sadoveanu. Din cauza gradului avansat de uzură şi a faptului că imobilul din str. Barbu Delavrancea nr. 47 se afla abuziv pe lista caselor memoriale, proprietarul are o serie de procese cu Ministerul Culturii pe care le câştigă. Până aici, nimic neobişnuit.
Brusc, în anul 2003, încercând să-şi onoreze obişnuitele dări la stat, omul de afaceri află că nu mai poate plăti impozitul, fiindcă imobilul din str. Delavrancea nu-i mai aparţine. Peste noapte, Rişcanu s-a trezit că ar fi „plecat în vacanţă în SUA, în 2002” şi că şi-ar fi vândut casa, prin intermediul unui mandatar, chirurgului-gradat MAI Adrian Murea, de la spitalul „Gerota”. Ca urmare, la 1 aprilie 2003, Adrian Murea intabula pe numele său casa furată. Tranzacţia inventată era încheiată la biroul notarului Livia Alexandru, în prezenţa medicului Murea şi a pacientului său Ştefan Macovei, bolnav de neoplasm în fază terminală, netransportabil şi sub tratament permanent cu morfină. Conform declaraţiilor lui Murea, acesta a plătit în numerar 250.000 dolari SUA lui Ştefan Macovei, căruia tot el îi prescria morfină. Culmea falsului, păgubitul nici vorbă să fi fost plecat în Statele Unite în acea perioadă. Acesta se afla chiar în Bucureşti, după cum reiese din probele aflate la dosar începând din 27 mai 2003.
Ţeparul MAI, protejat de autorităţi
La începutul lunii martie 2003, în urma unei percheziţii la domiciliul lui Joseph Stark, un individ implicat în multe tranzacţii imobiliare suspecte, prieten şi partener cu doctorul, Cico Dumitrescu şi alţi „revoluţionari”, au fost ridicate dischete, ştampile false şi contracte de vânzare-cumpărare, printre acestea găsindu-se şi o ştampilă identică cu cea aplicată pe împuternicirea notarială, pe care Dragoş Rişcanu i-ar fi trimis-o lui Ştefan Macovei din SUA. Stark este chestionat despre orice altceva decât despre afacerile sale imobiliare, de o echipă de anchetatori condusă de colonelul Victor Nesterov, fiul temutului colonel de Securitate din anii ’50, ucraineanul Arkadie Nesterov.
Ulterior, Direcţia Poliţiei Judiciare din IGPR primeşte de la Ambasada SUA informaţia că aşa-zisul document notarial încheiat la New York, între Rişcanu şi Macovei, în baza căruia fusese înstrăinată casa din Delavrancea, este fals şi că notarul respectiv nu exista, iar expertiza grafologică a Institutului de Criminalistică al IGPR atestă faptul că semnătura defunctului Ştefan Macovei, de pe actul de vânzare-cumpărare, încheiat cu „doctorul Moarte” era măsluită.
După ce Ştefan Macovei a decedat, aflând că Murea s-a folosit de identitatea pacientului său pentru a fura o casă, familia defunctului a depus plângere împotriva medicului. Mai apoi, încercând să intre în posesia dosarului medical al decedatului, membrii familiei au aflat cu stupoare că respectivele documente au dispărut din spitalul Ministerului de Interne. Rişcanu povesteşte că Adrian Murea n-a fost chemat la audieri de către anchetatori, col. Nesterov tergiversând ancheta, până când medicul a reuşit să intabuleze imobilul furat pe numele său.
Cel interogat, anchetat şi ameninţat a fost, în cele din urmă, tot proprietarul de drept, pe care anchetatorii se chinuiau să-l dovedească escroc în tranzacţia închipuită.
„Col. Nesterov mi-a recomandat să stau mai bine cuminte, acolo, în Elveţia, împreună cu soţia şi cei doi copii, că în România se întâmplă multe. Ne poate da cineva cu ceva în cap”, declara Dragoş Rişcanu cu ani în urmă.
Presa centrală a tunat şi a fulgerat la adresa „Doctorului Moarte” fără nici un rezultat. Murea a negat continuu că ar fi comis vreun fals, spunând că totul a fost făcut cu cele mai bune intenţii, pe locul casei dorind să ridice un „spital/clinică”. În fapt, Murea susţinea în continuare că este victima unei escrocherii puse la cale de Rişcanu şi Macovei.
Mai bine mai târziu decât niciodată
Dosarul ajunge la Parchetul de pe lângă ÎCCJ unde procuroarea Alexandra Mihaela Şinc, în ciuda falsurilor flagrante din acte, îi scoate basma curată pe notăriţa implicată în afacere şi pe doctorul Murea. Singurul condamnat este escrocul Joseph Stark, dar pentru alte fapte. Murea nu se lasă şi încearcă să croşeteze o nouă inginerie financiară (care implica sume de bani împrumutate şi nereturnate de la amanta sa Ioana – Simona Dumitrescu) prin care să înstrăineze casa din str. Delavrancea. În cele din urmă, în 21.02.2007, imobilul a fost pus sub sechestru judiciar, Murea fiind desemnat administrator. Cu alte cuvinte, instanţa de judecată numea lupul paznic la oi.
După mai bine de opt ani de cercetări şi procese, prin sentinţa civilă 772/14.04.2011, judecătorii Tribunalului Bucureşti înapoiază proprietarului de drept casa, dar sechestrul instituit de procurorii DNA rămâne valabil, fără nici o explicaţie, încă un an. Între timp, casa este incendiată, şi aproape demolată, si ajunge astfel din nou subiect de presă. Conform principiului „mai bine mai târziu decât niciodată”, imobilul intră în posesia proprietarului de drept de abia în 28.11.2013, când procurorii DNA găsesc de cuviinţă să ridice sechestrul asigurator prin ordonanţă. Documentul specifică şi începerea urmării penale asupra învinuitului Adrian Murea pentru infracţiunile de înşelăciune, uz de fals în formă continuată si culmea ridicolului, încercarea de inducere deliberată în eroare a organelor de investigaţii, cărora le-a luat 10 ani să ancheteze o infracţiune evidentă şi probată încă dinainte să fie finalizată. Finalizarea a fost făcută la nivel de minister, spune păgubitul.
Dragoş Rişcanu susţine şi astăzi că are informaţii şi probe care dovedesc că furtul casei a fost făcut la „comandă” şi cu protecţie politică, de către acelaşi grup infracţional din care Murea face parte, şi care în aceeaşi perioadă, cu aceleaşi mijloace infracţionale şi protecţie judiciară, ar fi furat şi programele software create de firma pe care o conduce, pentru a fi folosite tot la spitalul Poliţiei, Gerota. Operaţiunea s-ar fi petrecut tot în anul 2003, o plângere în acest sens fiind înaintată DNA încă din anul 2009.
De menţionat faptul că aceasta nu este singura tranzacţie imobiliară în care Murea foloseşte identitatea unui pacient bolnav de cancer în stare terminală pentru a-şi „cumpăra” cu acte false o casă. Mai multe tranzacţii de acest fel (făcute de Murea şi „asociaţii” în aceeaşi perioadă) sunt încă, după un deceniu, în „cercetări” tot la DNA.
