La Washington revine tema consolidarii democratiei si a statului de drept in Europa de Est. Tema a dominat audierile organizate de Sub-comisia de Afaceri Europene din Senatul American vizand securitatea energetica a Europei de saptamana trecuta, unde numele Romaniei si al Laurei Codruta Kovesi au fost rostite cu un scop foarte clar: angajamentul American in regiune si in Romania, in particular, trebuie sa continue. Desi progresele sunt vizibile, iar Romania e un partener de incredere pentru Statele Unite, lideri precum doamna Kovesi, dar si institutii ca DNA trebuie sa primeasca in continuare un sprijin sustinut. Despre consolidarea democratiei si a statului de drept s-a vorbit si in cel mai recent raport al unui think tank din Washington dedicat studiului Europei Centrale si de Est – Center for European Policy Analysis (CEPA).
Nu e nicio surpriza ca ramificatiile crizei din Ucraina se extind si in modul in care guvernele din regiune reusesc sa-si administreze afacerile interne. Atentia crescuta fata de problematica bunei guvernari arata ca proiectele si colaborarea militare din regiune nu pot si nu trebuie sa fie decuplate.
In ultimele luni, asa cum deja s-a obisnuit si publicul de la Bucuresti, una dintre ideile centrale vehiculate in Washington D.C. este aceea ca proiectul democratic in Europa de Est nu e incheiat. “Lucrurile pot in orice moment sa se inrautateasca in Europa de Est” spunea pe 14 iulie profesorul Lucan Way de la Universitatea din Toronto in cadrul unei dezbateri organizata de National Endowment for Democracy. Dezbaterea viza situatia din Ucraina, insa discursurile membrilor executivului si legislativului american care au vizitat regiunea in ultima jumatate de an au scos in evidenta foarte clar efectele corozive ale coruptiei, guvernelor captive si ale proastei guvernari. Ne place sau nu, criza ucrainiana a prezentat tarilor central si est europene oglinda a ceea ce ar fi putut sa fie in absenta integrarii Euro-Atlantice.
Implicatiile bunei guvernari
Pentru decidentii si analistii americani, discutia despre buna guvernare si coruptie in Europa de Est vizeaza doua fete ale aceleiasi monede. Pe de o parte, vorbim despre ingrijorarile legate de securitatea regionala si vulnerabilitatea statelor din regiune la campanii subversive. Iar la acest capitol este vorba in principal de pericolul pe care il reprezinta Moscova prin varietatea si eficacitatea metodelor prin care actioneaza in diferite state europene. Asa cum scrie Janusz Bugajski Kremlinul incurajeaza coruptia politica in Europa. De altfel, la nivel oficial, administratia americana (prin vocea lui Joe Biden si nu numai) a facut intr-un mod clar si deliberat legatura dintre interesele de securitate si consolidarea statului de drept, nu doar in cadrul vizitei din ianurie in regiune, dar si foarte recent, in aparitiile publice din Washington. Pe scurt, consolidarea statului de drept a devenit o problema de securitate nationala si regionala.
De cealalta parte, observatiile despre capacitatea de a guverna a statelor din Estul Europei tin de apartenenta la o comunitate de valori democratice. Chiar si cele mai recente discursuri ale Secretarului General al NATO vorbesc cel putin la fel de mult despre capacitatea statelor membre de a se ridica la inaltimea standardelor asumate, cat despre capabilitatile militare. Desi pot parea referinte simbolice, toate acestea amintesc de contextul strategic care a incurajat reformele din prima decada a perioadei de tranzitie. Ramane de vazut daca acest context strategic poate fi recreat nu doar prin actiuni diplomatice, dar si prin metode creative de a incuraja si finanta proiecte concrete la nivel de societate civila, dar si la nivel guvernamental.
Pentru Romania insa, acest context strategic reinventat este esential. Aniversarea simbolica a maturitatii post-comuniste (25 de ani de la caderea regimului communist, 10 ani de apartenenta la NATO si 7 ani de intrarea in UE) a provocat nu doar reflectia despre drumul parcurs in reforma institutiilor interne, dar si despre rolul pontential pe care Romania l-ar putea avea in politica regionala. Raportul CEPA din Washington D.C. vorbeste despre un “tipping point” sau moment crucial la care a ajuns Romania si pe care – mai ales in contextul crizei ucrainiene – Romania nu isi poate permite sa il rateze. Raportul reprezinta rezultatul dezbaterilor dintr-un grup de experti de pe ambele maluri ale oceanului ce au incercat sa raspunda printr-un set de recomandari de politici publice problemelor neincheiate ale tranzitiei, probleme ce impiedica sau incetinesc dezvoltarea politica si economica a Romaniei. Desi parte dintr-o initiativa mai larga care vizeaza si obiective de ordin strategic sau de politica energetica, acest raport se concentreaza pe eforturile care trebuie sa imbunatateasca functionarea justitiei, a institutiilor publice si a celor care reprezinta sau servesc interesele cetatenilor. Cum spunea Victoria Nuland in ianuarie la Bucuresti, preconditiile pentru a fi un aliat de baza pentru Statele Unite sunt ca Romania sa fie un stat puternic, curat si democratic.
Sectoare transformative
Raportul vorbeste despre trei arii de interes cu potential transformativ pentru intregul sistem politic si economic – statul de drept, buna guvernare si leadership-ul public – si despre zone concrete unde presiunea pentru schimbare trebuie sa continue. Aceste puncte de presiune vizeaza (1) promovarea integritatii in sistemul public, atat prin prevenirea actelor de coruptie, cat si prin consolidarea institutiilor care lupta pentru combaterea coruptiei si recuperarea bunurilor rezultate din aceasta; (2) imbunatatirea administrarii interesului public, atat prin cresterea capacitatii manageriale in institutiile publice, cat si prin continuarea reformarii intreprinderilor de stat, mai ales in sectorul energetic; si (3) cresterea transparentei si responsabilitatii la nivelul reprezentarii politice. Recomandarile nu sunt revolutionare si de cele mai multe ori vizeaza doar continuarea reformelor incepute. Faptul ca inca discutam despre probleme pe care alte state din regiune le-au rezolvat mult mai devreme, in primii ani ai tranzitiei, desi Romania a fost un scolar bun si a adoptat legi si institutii care sa semene cu cele din vest (uneori le-au si depasit), ridica semne de intrebare legate de modul in care se pot coagula toate aceste reforme.
In cea mai mare parte, acolo unde reformele au reusit sa fie sustenabile, observam un amestec de presiune externa cu actiune civica si vointa politica interne. Raportul vorbeste despre cele doua elemente din urma si in special despre cat de important ramane factorul leadership, cu cateva fire rosii care strabat studiul si recomandarile: transparenta, integritate, responsabilitatea serviciului public. Deja deloc surprinzator, tot aceste principii constituie si nucleul analizelor despre criza din estul Europei. Cred ca vom vedea din ce in ce mai multe asemenea mesaje venind dinspre Washington – iar audierile din Senatul SUA de saptamana trecuta au pus accentul pe valoarea pe care o aduce influenta si presiunea SUA – si posibil o redefinire a contextului in care va fi conceputa pe viitor asistenta pentru democratie. Felul in care Romania va profita de pe urma acestui nou context strategic va depinde in totalitate de modul in care isi rezolva problemele interne si, pe cale de consecinta, pe cele de credibilitate in plan extern.