Adrian Năstase, Remus Truică, Eugen Bejinariu, Dan Nica
Ancheta privind modul în care guverne succesive ale României au plătit pentru achiziţia unor licenţe Microsoft a intrat în etapa audierilor finale. Azi, DNA va finaliza aceste audieri și va trece la etapa acuzaţiilor directe.
Ancheta a fost împărţită pe mai multe etape. După audieri susţinute, inclusiv după cele de joi după-amiază, DNA va începe urmărirea penală pe numele primilor 10 responsabili pentru contractele păguboase de licenţiere. Alte 30 de persoane, unele cu răspundere ministerială aflate acum în Parlament, sunt vizate de investigaţie.
Sursa Zilei a scris încă de la începutul acestui an că până să ajungă la oficialii corupţi, banii guvernamentali au fost plimbaţi şi printr-o căsuţă poştală folosită, în 2009, şi pentru finanţarea unui transport aerian de armament prin Thailanda. Procurorii au indicii că la capătul fiecăruia din cele peste 25 de off-shore-uri s-a aflat câte un oficial guvernamental. Pentru că banii statului român nu au rămas în realitate la Fujitsu, corporaţia a făcut în 2012 declaraţii rectificative.
Prima perioadă vizată de anchetă este cea de negociere, avansuri plătite pentru consultanţă, încheierea contractului-cadru şi primele facturi emise şi plătite de Guvern. Lista începe, de aceea, cu Adrian Năstase, semnatarul Hotărârii de Guvern, care la data negocierilor era înconjurat de două personaje cheie: Remus Truică şi Eugen Bejinariu. O scrisoare de intenţie pentru licenţiere a fost semnată, în septembrie 2003, de Dan Nica, din poziţia de ministru al comunicaţiilor, cu Steve Ballmer – CEO Microsoft. Contractul de bază (5,45 milioane dolari) a fost semnat însă cu Fujitsu, după şase luni, de Eugen Bejinariu (fost şef SGG) cu Markus Dekan şi Mazinger, de la Fujitsu Austria.
Șapte luni mai târziu, pe 3 noiembrie 2004, în ajunul alegerilor prezidenţiale, Eugen Bejinariu a semnat primul act adiţional – extinderea până la 19,370.500 de dolari a contractului fiind girată de Doina Petrache. Doar că licenţele Microsoft erau puse la dispoziţie de Scop Computers, care a primit 7,5 milioane de dolari din suma de pe primul act adiţional. A mai durat o săptămână (11.11.2004) până când Eugen Bejenariu şi Mihai Tănăsescu au semnat “Scrisoarea de confort” pentru deblocarea banilor pe care Fujitsu i-a transferat în scurt timp în offshore-ul Profinet şi i-a disipat apoi în mai multe straturi de firme.
O a doua felie de anchetă vizează reînceperea negocierilor pentru extinderea contractelor (26.02.2008). Suma implicată era 26.172.156 de dolari, adiţionată cu TVA-ul până la 31.144.865 printr-un act separat de același ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţionale, Karoly Borbely. Cert este că negocierile, semnarea contractelor, recepţia şi plata s-au petrecut cu viteza fulgerului în acea perioadă, banii fiind transferaţi prin off-shore-ul Colina, administrat de Ian Taylor, indicat de rapoarte oficiale pe crimă organizată drept gestionarul unui imperiu cu peste 2.500 de firme implicate în spălare de bani, trafic de droguri şi armament.
În 25.11.2008 (după modelul brevetat în oglindă în 2004), Fujitsu este chemat să mai încheie un al patrulea contract care viza retroactiv perioada 1007-2009 în valoare de aproape 27 de milioane de lei.
Fluxurile financiare transmise de Fujitsu parchetului Viena şi DNA-ului de la Bucureşti arată că de la subcontractorii Profinet şi Colina Investments LLC, banii au plecat spre firme şi persoane care aveau legătură cu CEO-ul Fujitsu de la acea vreme – Victor Malinowski. Aceleaşi firme au fost interpuse ulterior şi în contractul pentru Securizarea Frontierei de Stat – pentru care Fujitsu (condusă atunci în România de Claudiu Florică) a avut, în acte, rol de consultant.
Informaţii despre facturi neachitate de guvern către Fujitsu şi companii off-shore interpuse în plăţile pentru informatizarea României au ajuns, pentru prima dată la DNA, în 2011. Fujitsu Technologies Solutions a făcut propriul audit intern din care rezulta că firma a rămas încărcată cu facturi neachitate pentru contracte anterioare, dar şi că plătise mai mult de trei sferturi din încasările guvernamentale pe serviciile neidentificabile ale unor firme din paradisuri fiscale.
Cazul a explodat public după ce premierul Victor Ponta a trimis la DNA şi constatările propriului corp de control referitoare la ilegalităţi produse, în 2009, la completarea licenţelor de la Ministerul Educaţiei, iar DNA a anunţat că a declanşat urmărirea penală in rem.
Informaţiile procurorilor din mai multe dosare conexate au fost folosite pentru a clarifica contextul unor plăţi cu 5,5 milioane de euro mai mari pentru un număr cu peste 70.000 mai mare de licenţe decât cel al computerelor achiziţionate de Ministerul Educaţiei timp de 8 ani.
Din informaţiile strânse de procurori rezultă că în mandatul lui Daniel Funeriu, Ministerul Educaţiei a plătit pentru cel puţin 73.000 de licenţe în plus faţă de numărul de computere aflate în sistemul de învăţământ – ceea ce traduce într-un cost suplimentar de 5,4 milioane de euro, la contractul de 105 milioane de dolari multiplu adiţionat din 2004.
