21 decembrie 1989 ora 17.30. Primul TAB intră în mulţime. Primii demonstranţi mor în faţa Sălii Dales. Uciderea demonstranţilor continuă pe durata a mai multe ore. Baricada de la Inter a fost in cele din urma spulberată. În acea noapte, 49 de oameni au murit, 700 au fost răniţi şi peste 800 au ajuns în arestul de la Jilava.
Generalul Ion Hortopan este cel care a condus represiunea din 21 decembrie din Capitala. Nu a fost niciodata incriminat pentru mortii de la Universitate. A încetat din viaţă în anul 2000 şi a fost înmormântat cu onoruri militare. Presa a relatat că trei militari au coordonat TAB-urile Regimentului 3 Mecanizat: Dumitru Iliescu(urmărit acum penal de DNA pentru fapte de corupţie), Cătălin Voicu(aflat în executarea unei pedepse de 7 ani de închisoare tot pentru corupţie ) şi Gabriel Nagy, fost şef al SPP (urmează şi el).
În 1989, ofiţerul Dumitru Iliescu a executat ordinul de reprimare sângeroasă a revoluţionarilor, trecând cu blindatele peste revoluţionari, la baricada din faţa Hotelului Intercontinental. Apoi, aceleaşi TAB-uri au fost folosite de Dumitru Iliescu începând cu 26 dec ’89 ca taximetre care îi transportau pe Ion Iliescu şi compania. Atunci s-a făcut marea comuniune: Ion Iliescu-Mitică Iliescu-Cătălin Voicu-Gabriel-Nagy. Nu a răspuns pentru faptele respective pentru că procurorul Dan Voinea care a instrumentat vreo 20 de ani dosarele Revoluţiei şi Mineriadei nu a dat nicio soluţie până s-a împlinit termenul de prescripţie prevăzut de legislaţia românească. Asta a fost ori corupţie, ori incompetenţă. Însă recent, CEDO a decis că infracţiunile de la Revoluţie şi Mineriadă sunt inprescriptibile.
Acum, procurorii conduşi de Codruţa Kovesi îl bagă la puşcărie pe nemernic în dosarul în care Hrebenciuc a primit informaţii nedestinate publicităţii de la Dtru. Iliescu în schimbul influenţei sale. 25 de ani, Dtru Iliescu a fost „şmecher”. Acum i s-a înfundat. E urmărit penal de DNA pentru că i-a furnizat lui Viorel Hrebenciuc informaţii ce nu erau destinate publicităţii, respectiv că acesta este interceptat cumpărându-i astfel influenţa.
Legătura lui Dumitru Iliescu cu Viorel Hrebenciuc este veche şi s-a cimentat începând cu 1996 când Mitică a fost transferat la Bacău, fieful lui Hrebenciuc, de preşedintele Constantinescu.
Preşedintele Traian Băsescu l-a acuzat pe Dtru Iliescu că în 2009 a pus mâna pe arhiva serviciului secret al Ministerului de Interne – celebrul Doi şi-un sfert, via PSD-istul Dan Nica. Aşteptăm extinderea urmăririi penale şi pentru aceste fapte.
Trecutul infracţional al lui Dumitru Iliescu este diversificat şi amplu dar acum multe din faptele sale sunt prescrise.
Dumitru Iliescu i-a făcut SPP privat lui Vîntu şi l-a folosit pentru Ion Iliescu în 2000
Ziarul „Curentul“ scria, cu probe, încă din ianuarie 2002, despre legăturile primejdioase dintre Vîntu şi Dumitru Iliescu. Pe 28 ianuarie 2002, Comisia parlamentară de control a SRI, condusă de pesedistul Ion Stan (n.r. prieten cu Radu Timofte), a avut pe masă dovezile relaţiei SOV-servicii secrete: o listă cu aproape 40 de nume de foşti ofiţeri şi subofiţeri din serviciile secrete, în special SPP şi SRI, care începånd din 1998 au făcut parte dintr-o adevărată organizaţie paramilitară, aflată la comanda lui Sorin Vîntu. Dovezile au fost depuse chiar de ziarul „Curentul“. Deşi o parte a acestora putea confirma întålnirile de taină dintre Vîntu şi o serie de şefi ai serviciilor secrete romåneşti, precum şi cu personalităţi politice de primă månă din vremea aceea, majoritatea discuţiilor purtåndu-se în vila lui SOV de la Otopeni sau la luxosul imobil de långă Guvern, din strada Paris nr. 13, nimeni nu i-a întrebat vreodată de sănătate, iar dovezile au rămas undeva în sertarele Comisiei SRI. Ziarul „Curentul“ scria tot atunci despre „serviciul secret al lui SOV“, coordonat de ex-colonelul SPP Florian Ion (comandatul echipei de şoc a lui Vîntu) şi de generalul Dumitru Iliescu, fost şef al SPP. Apropiat al lui Ion Iliescu, generalul i-a convins atunci pe cei mai buni oameni ai Brigăzii Antiteroriste a SRI să părăsească Serviciul şi le-a oferit atåt salarii duble la „Agenţia Internaţională de Protecţie şi Pază SRL“, firma pe care o conduce din umbră (şi la care acţionar majoritar este irakianul Jalil Farhood), cåt şi promisiunea că se pot întoarce oricånd în SRI. Sarcinile pe care Dumitru Iliescu le-a trasat nou-veniţilor au fost:
1. Asigurarea pazei la vila lui Sorin Vîntu din Otopeni (în acest fel a fost făcută legătura cu Vîntu, care, ulterior, i-a angajat la firma sa).
2. Asigurarea protecţiei candidatului prezidenţial Ion Iliescu în timpul campaniei electorale din 2000.
Mărturiile agenţilor de pază
De asemenea, în 21 martie 2002, ziarul „Curentul“ scria un material cu titlul: „Generalul Dumitru Iliescu, omul de încredere al preşedintelui, reprezintă veriga slabă în lanţul SOV-Cotroceni“. În acel material se găseau mărturiile olografe ale foştilor agenţi de pază ai lui Vîntu, majoritatea provenind din Brigada Antiteroristă a SRI. Prima sarcină primită de aceştia a fost chiar paza permanentă, vreme de doi ani, a reşedinţei lui Vîntu de la Otopeni! Toată operaţiunea s-a realizat sub directa îndrumare a colonelului în rezervă Florian Ion. Reamintim că Florian Ion a fost unul dintre ofiţerii care au condus dispozitivul de pază de la Cotroceni pånă la alegerile din 1996.
De altfel, potrivit mărturiilor ex-bodyguarzilor lui Vîntu, în primăvara anului 2000, o parte dintre aceştia au fost anunţaţi de colonelul (r) Ion că vor fi detaşaţi de la vila din Otopeni pentru o altă misiune: asigurarea pazei pentru candidatul PDSR în alegerile prezidenţiale, Ion Iliescu! În declaraţiile lor, foştii angajaţi ai lui Vîntu consemnează momentele electorale la care l-au păzit pe Ion Iliescu: în timpul deplasării la Galaţi şi în vizitele la fabrica „Miraj“, pieţele Råmnicu-Sărat şi Rahova sau Casa de Cultură din Bucureştii Noi. În toate aceste acţiuni, ei au fost coordonaţi direct de ex-colonelul Florian Ion.
Interesant este faptul că, după alegerile de la sfårşitul lui 2000, toţi angajaţii firmei generalului Dumitru Iliescu detaşaţi la „obiectivul SOV“, evident în frunte cu Florian Ion, au fost transferaţi la firma Vîntu Sorin Ovidiu Company, pe un salariu mai bun, dar păstråndu-şi atribuţiile. În toată perioada cåt au asigurat dispozitivul de protecţie al lui Vîntu, ei declară că printre persoanele aflate cel mai des în vizită la Otopeni s-a aflat chiar generalul Dumitru Iliescu. La vremea aceea, ziarul „Curentul“ scria că „prin reactivarea lui Dumitru Iliescu, SOV speră, probabil, să obţină un nou ajutor din partea Palatului Cotroceni, ai cărui oameni plasaţi printre vårfurile IGP au făcut deja tot posibilul să tragă de timp în ceea ce priveşte anchetele referitoare la Vîntu“. Premoniţia s-a împlinit.
Dumitru Iliescu – stipendiat de Adrian Costea
În acelaşi material se făcea referire şi la afacerile cu iz parizian ale lui Dumitru Iliescu. Generalul reactivat de preşedintele Iliescu a intrat în atenţia opiniei publice în perioada investigaţiilor juridice în afacerea Adrian Costea. Fost şef SPP înainte de 1996, Dumitru Iliescu a intrat în afaceri dupa ce principalul său susţinător, Ion Iliescu, a trecut în opoziţie. Generalul şi-a înfiinţat o firmă de protecţie şi pază. În timpul anchetei, în dosarul Costea a reieşit, din rechizitoriul Comisiei mixte romåno-franceze, că firma lui Dumitru Iliescu a primit 300.000 de dolari de la firmele lui Adrian Costea. Presa a scris, la acea vreme, că generalul şi-a înfiinţat, de fapt, firmă de protecţie şi pază pe banii omului de afaceri romåno-francez. Tot din rechizitoriul Comisiei de anchetă reieşea că, pe långă oamenii politici care s-au bucurat de sejururi plătite de Adrian Costea, s-a aflat şi fostul şef SPP. Nu a fost singurul episod care a pus sub semne de întrebare activitatea generalului. Parchetul Militar i-a deschis un dosar penal după alegerile din 1996. SPP achiziţionase în condiţii neclare, sub conducerea generalului Iliescu, o tipografie în valoare de două milioane de dolari şi mai multe autoturisme de lux.
