Dan Nica
Cel puţin 6 persoane acuzate de procurorii DNA de trafic de influenţă lipsesc din grupul celor reţinuţi sau arestaţi până acum, alţi înalţi oficiali apar doar în referatul DNA, dar nu au fost audiaţi
Primele reţineri din dosarul Microsoft-Fujitsu-EADS demonstrează că urmează o nouă rundă la DNA. Lipsesc 6 persoane, traficanţi de influenţă indicaţi de DNA în „Lotul 2004” pentru informatizarea României, şi cei din contractul pentru securizarea frontierelor cu EADS.
Referatul prin care DNA a obţinut arestara preventivă a primilor patru suspecţi în dosarul Microsoft-Fujitsu-EADS arată că Dorin Cocoş şi Nicolae Dumitru au făcut greşeli flagrante, autoincriminându-se chiar în timpul anchetei. Pentru alte câteva zeci de suspecţi cazul este abia la început. Nouă dintre intermediarii intrării EADS în proiectul de securizare a României au fost daţi pe mâna DNA de procurorii austrieci şi compania Fujitsu.
Dosarul Nica, blocat la Parlamentul European
Procurorii anticorupţie au de mai multe luni circuitele financiare care incriminează legăturile şi beneficiile pe care intermediarii contractelor strategice ale României le-au avut cu marile corporaţii câştigătoare. Spre exemplu, implicarea lui Nicolae Dumitru Niro a fost demonstrată de „prelingerea” sumei de 7,5 milioane de dolari prin conturile Fujitsu Siemens Computers – Slytherin Marketing Ltd – Running Total Group Ltd. Similar. Niro a încasat încă 450.000 de dolari prin Nero Invest, la scurt timp. Sumele reprezentau o parte din avansul de 20 de milioane de dolari plătit de Fujitsu unui off-shore, Profinet, înainte să obţină ea însăşi intermediarea vânzării/închirierii licenţelor Microsoft către guvernul român.
Conform DNA, Profinet era „portofelul” din care erau plătite nu doar comisioanele către intermediari (cele mai consistente sume), ci şi şpăgile către miniştrii deciendenţi şi alţi funcţionari cu funcţii guvernamentale.
Un astfel de personaj este chiar fostul ministru al comunicaţiilor, Dan Nica, descris chiar de corporaţii (Fujitsu, Microsoft) ca fiind piesa de rezistenţă în iniţierea contractelor de licenţiere. Cu Dan Nica la Comunicaţii a început şi s-a încheiat acest mega-contract extins la fiecare patru ani, tot el fiind cel care şi-ar fi negociat personal şi direct beneficiile chiar în cadrul unei întâlniri de la Roma, cu Steve Balmer (CEO Microsoft), organizată de Claudiu Florică.
În cazul lui Nica, DNA a transmis, în urmă cu mai bine de o lună, preşedintelui Parlamentului European, o cerere pentru ridicarea imunităţii, care nu şi-a început nici acum traseul procedural prin instituţia europeană. Spre exemplu, cererea de ridicare a imunităţii ar fi trebuit să fie comunicată în Plenul Parlamentului European, către toţi deputaţii, lucru care nu s-a întâmplat, deşi Plenul s-a întrunit de mai multe ori. Din plen, ar fi trebuit să fie făcută o notificare către Comisia de Afaceri Juridice, organism care poate să accepte sau să respingă cererea investigatorilor români anticorupţie. Surse din PE au explicat pentru Sursa Zilei, că, la cererea unui deputat care se consideră persecutat în ţara de origine, Comisia Juridică poate alege să-i apere imunitatea.
În contextul unor proceduri blocate atât la Parlamentul European, cât şi în România (vezi amânarea votului senatorilor jurişti asupra ridicării imunităţii Ecaterinei Andronescu şi a lui Şerban Mihăilescu), DNA nu a dat până acum niciun comunicat oficial cu privire la lista completă a acuzaţilor din acest dosar.
Lista completă, într-un denunţ făcut de un funcţionar guvernamental. Bittner a făcut „intrările” pentru EADS
Există, în schimb, relatările din primele denunţuri înregistrate la DNA pe acest caz şi cuprinse în referatul prin care procurorii au solicitat avizele pentru urmărirea penală a primilor 9 miniştri. În plus, alte detalii reies din referatul prin care s-a obţinut arestarea preventivă a intermediarilor – Nicolae Dumitru este singurul din cei 7 oameni de afaceri „cooptaţi să înlesnească încheierea şi respectiv derularea contractului prin susţinerea financiară pe care o puteau acorda sau prin influenţa pe care o aveau direct sau indirect asupra unor oameni politici sau asupra unor membrii ai Guvernului”.
Conform informaţiilor Sursa Zilei, unul dintre denunţătorii care au oferit DNA detalii complete este un personaj care a ocupat o funcţie guvernamentală.
În perioada 2003 – 2005, Claudiu Florică a exercitat presiuni pe toate canalele oficiale şi neoficiale pentru a fi reinclus în proiect, dar fără succes. Astfel, Claudiu Florică s-a întâlnit în primăvara anului 2004 cu Alexandru Bittner care controla toate proiectele de IT în perioada guvernării PSD-iste, 2000 – 2004, iar acesta i-a oferit lui Claudiu Florică susţinerea pe lângă Adrian Năstase în proiectele sistemului de securizare a frontierelor de stat şi proiectul licenţierii Guvernului României pentru produse Microsoft, cu condiţia să renunţe să mai facă presiuni pentru a reintra în proiectului Sistemului Educaţional Informatizat.
În decembrie 2004, după schimbarea partidului de guvernământ ca urmare a alegerilor ce au avut loc, Claudiu Florică fiind în relaţii personale directe cu diverşi membri ai Partidului Democrat, cum ar fi Romeo Raicu, Mihai Stănişoară, Victor Blaga (n.r. cel mai probabil, Vasile Blaga), Răsvan Toader şi-a reluat campania de atac la adresa firmei Siveco şi a solicitat şi noilor miniştri reincluderea firmelor FSC, Net Consulting şi Softwin, firme pe care le controla în mod indirect, în acest proiect, dar fără succes. (…) Persoanele implicate în trafic de influenţă şi luare de mită în acest contract sunt Adrian Năstase, prim – ministru în perioada 2000 – 2004, Alexandru Bittner care intermedia plata mitelor către Adrian Năstase în acea perioadă, Remus Truică, şeful Cancelariei Primului – ministru în acea perioadă, Victor Ponta, şeful Corpului de Control al Premierului în acea perioadă, Ecaterina Andronescu – ministru al Educaţiei 2000 – 2004, Cristina Ghiţulică – şef de cabinet la Ecaterina Andronescu în perioada 2000 – 2004, Mihnea Costoiu – secretar general al ministerului în acea perioadă, Traian Ionescu – director în Ministerul Educaţiei, Valentin Cotârţă – director în cadrul Ministerului Educaţiei, Gheorghe Dinu – consilier al ministrului Ecaterina Andronescu, Mihai Tănăsescu – ministrul Finanţelor la acea perioadă, Enache Jiru – secretar de stat în Ministerul Finanţelor, Dan Nica – ministru MCTI, precum şi miniştrii PSD numiţi după Ecaterina Andronescu şi anume, Alexandru Athanasiu, Mircea Miclăuş şi ulterior, Andrei Marga.
Firmele implicate de către Claudiu Florică în traficul de influenţă şi dare de mită şi persoanele respective sunt Dragoş Stan, patronul firmei Net Consulting, Thomas Heintschel, acesta fiind interpus a lui Dragoş Stan şi Claudiu Florică ca director în firmele Technet şi Profinet, Nicolae Culacov, Ştefan Blaer şi Ioan Blaer, acţionari ai firmei Omnitech, care se ocupau de relaţia cu Ministerul Finanţelor, Dinu Pescariu, patronul de la Tenis Club, vechi prieten al lui Claudiu Florică care aducea sumele de bani în numerar în ţară ce urmau să fie plătite ca mită, în numerar, precum şi Antonio Kapraras, patronul firmei Kapraras Consulting.
Potrivit declaraţiilor unui martor anonim, neconfirmate de instituţiile abilitate, alte persoane implicate în traficul de influenţă şi dare de mită, în acest contract, în colaborare cu Claudiu Florică sau în mod direct, protejându-şi propriile interese în acest contract, sunt Irina Socol, patronul firmei Siveco, Florin Ilia, director şi acţionar Siveco, Gheorghe Sadoveanu, angajatul Siveco care se ocupa de traficul de influenţă la nivelul primului – ministru, Ştefan Morcov, angajat Siveco şi manager project pe proiect, Mihai Pascadi – director general Compaq, Călin Tatomir – director adjunct Compaq România, Vladimir Aninoiu – director general IBM România, Mihai Guran – director vânzări IBM România, Gabi Marin – patron la Omnilogic, Radu Enache – director general HP România, Dan Roman – director S&T România, Bogdan Cocora S&T România, Florin Talpeş – patronul Softwin, Metodiu Mehmet – director vânzări Softwin, şi ulterior coacţionar cu Claudiu Florică într-una din firmele acestuia, toate aceste firme menţionate mai sus fiind implicate oficial în contractul cu Ministerul Educaţiei şi făcând fiecare la rândul său trafic de influenţă şi dare de mită pentru a-şi maximiza cota din contract şi a-şi proteja rămânerea lor în acest contract.
