Alina Mungiu Pippidi
Stimate domnule prim-ministru,
După cum poate ştiţi, nu mă număr printre oamenii cu vederi partizane din această ţară. Ţin, în general, cu cine este tratat nedrept şi se află în inferioritate, nu de alta, dar să vadă copii care cresc mari că există şi asemenea poziţii publice pe lume, de asta v-am arătat pentru prima dată simpatie la începutul anului 2012, când vă luptaţi din greu din opoziţe. Nici acum, când sunteţi la putere, nu vă bănuiesc că vreţi să duceţi ţara în Rusia, în China sau mai ştiu eu unde. Mai degrabă mă tem că vreţi să o lăsaţi unde e. Nici nu am fost printre cei mai severi cu abaterile d-voastră personale: dacă eraţi studentul meu aţi fi rescris teza şi aţi fi căpătat titlul doar atunci când aţi fi reuşit să scrieţi ceva orginal şi pe măsura inteligenţei d-voastră. Dar tocmai pentru că eu ştiu cu câţi alţi băieţi din România am eşuat în a-i face să privească propria lor muncă cu ceva mai multă autoexigenţă, că graba de a se ajunge e mult mai mare decât rigoarea profesională, nu v-am făcut o vină specială din păcatul doctoratului d-voastră, mai ales că demascările externe nu îmi plac. Mi-am spus doar că aţi nimerit prost, peste Adrian Năstase, şi că dacă nimereaţi mai bine poate nu se întâmpla. Am ajuns, dintr-o întâmpare biografică, profesor de democraţie: şi respect alegerile votanţilor, iar d-voastră aţi fost votat de două treimi din votanţi. Meritaţi deci, mi-am spus, o şansă să ieşiţi din cercul vicios pe care vi l-au creat mai marii d-voastră cînd eraţi doar un băiat, nu să fiţi zilnic acuzat că sunteţi agent acoperit. Nu aţi auzit niciodată de la mine asemenea lucruri.
Mărturisesc însă că atunci când am citit interviul d-voastră în ”Corriere dela Sera” în care afirmaţi negru pe alb că ”Eu reprezint o generaţie care nu mai acceptă aşa ceva şi consideră combaterea corupţiei benefică pentru întreaga societate. Sunt foarte hotărât să acord tot sprijinul instituţiilor independente care se ocupă de această problemă” mi s-a părut că distanţa între ce spunem şi ce facem devine de-a dreptul abisală. Cineva care are asemenea convingeri şi are şansa de a fi prim ministru şi candidat favorit la preşedinţie nu are de ce să declare asemenea lucruri. O asemenea persoană le pune în practică, astăzi, când are puterea, când este la guvernare. Şi cum aţi semnat cu societatea civilă un document numit Carta Albă a Bunei Guvernări în aprilie 2012 din care mare parte e doar pe hârtie – colegii mei din Alianţa pentru o Românie Curată sunt în procesul de a evalua, organizaţie cu organizaţie, în ce măsură aţi îndeplinit acest contract şi nu vreau să mă antepronunţ – permiteţi-mi să vă pun astăzi doar trei întrebări.
1. Ce anume v-a oprit, domnule prim ministru, în calitate de şef al majorităţii parlamentare, să cereţi liderilor d-voastră din Parlament să nu plece în campanie fără a fi aprobat cererea DNA de a ancheta pe foştii miniştri şi parlamentari acuzaţi de mită în dosarul Microsoft? D-voastră nu aveţi interesul ca măcar astăzi să se facă lumină, acceptaţi să intraţi în campania electorală îngropând un dosar la care oricum aveţi răspundere mare, că atunci când se petreceau faptele eraţi nici mai mult nici mai puţin decât şeful Corpului de control al guvernului? De ce v-am crede noi că veţi avea mai multă autoritate ca preşedinte, cînd azi conduceţi direct partidul şi alianţa de guvernare şi nu aţi reuşit acest lucru? De ce aţi fi eficient ca preşedinte să combateţi corupţia dacă atunci când eraţi responsabil cu controlul domnii Truică şi Mihăilescu ghidonau în voie prin cabinetul Năstase, iar comisioanele erau de zeci de milioane de euro? În fiecare campanie electorală vă angajaţi să faceţi nu ştiu câte şcoli la ţară, pe care nu le-aţi făcut, aţi socotit de curiozitate câte aţi fi putut termina dacă guvernul din care făceaţi parte nu cumpăra imprimante la de trei ori valoarea lor iar guvernele următoare nu continuau această practică?
2. De ce la ora la care scriu aceste rânduri – pe aeroportul din Bruxelles – doi dintre oamenii direct implicaţi în acest dosar, d-na Ecaterina Andronescu şi d-nul Mihnea Costoiu, sunt în continuare cei care au controlul asupra fondurilor de cercetare din România, şi cu aprobarea d-voastră au modificat şi modifcă legislaţia acum, astăzi, sub ochii noştri pentru a controla politic aceste fonduri? D-voastră ce credeţi că pot spune eu în grupurile noastre de experţi de la Bruxeless, la DG Research sau la OLAF, cînd eu v-am sesizat prompt în acest an că acest lucru se întâmplă din nou, sub ochii noştri, un Microsoft nou în fiecare săptămână? Eu nu torn, dar nici nu mint. Nu sînt în calitate de reprezentant al României, dar vă închipuiţi că nu mi se pun întrebări? Ce credeţi că pot răspunde la ele? Răspund aşa: că aceeaşi care au făcut aceste crime conduc Educaţia şi azi. Că ei au control asupra fondurilor. Că sute de cercetători v-au scris, prin medierea mea, în acest an pe această temă, iar d-voastră aţi făcut ce aţi făcut şi la prima afacere Microsoft. Nimic. Decât că v-aţi călcat de două ori pe săptămână angajamentul de a mai conduce prin ordonanţe de urgenţă, că aşa am ajuns noi doi trecător aliaţi, când protestam contra celor în lanţ ale guvernării Boc.
3. În sfîrşit, nu pot să nu vă întreb, domnule prim ministru, de ce avem iarăşi peste optsprezece milioane de votanţi în aceste alegeri şi listele de semnături nu se pot verifica? De ce suntem iarăşi în situaţia din vara lui 2012? Atunci acuzaţi pe predecesorii d-voastră: ei fuseseră la guvernare. Dar acum, cine e de vină că nu s-au putut introduce alegătorii din România într-o bază de date electronică, nici de către evidenţa populaţiei, nici de către nimeni altcineva? De ce, în acest context, să credem că sunteţi capabil să organizaţi alegeri corecte, după ce deja aţi suspendat legea migraţiei primarilor 45 de zile şi aţi pus în pericol locuri de muncă rectficând bugetul prin suspendarea lucrului la autostrăzi?
Ca preşedinte, veţi avea pârghii mai puţine, nu mai multe. Explicaţi-ne şi nouă de ce v-am vota.
