Cadoul REDEVENŢELOR trece fără scandal. New York Times şi ruşii care ne manipulează

rogozanu-higgins-kovesi-maiorSCANDALUL REDEVENŢELOR. Cred că nimic nu indică mai apăsat aberaţia percepţiilor – în zona publică, media, printre intelectuali, critici ai puterii în general – decît lipsa de scandal real în cazul amînării cu an a negocierii redevenţelor. Acest guvern a făcut un cadou unor mari companii. Se vorbeşte toată ziua de taxe, nu se vorbeşte de ce contează – bani importanţi care ar putea veni din exploatarea resurselor.

Sigur, e un subiect  şi corupţia Teldrum. Dar Vanghelie – principalul om de opoziţie din ce văd pe scena politică acum, haha – mai povestea la Realitatea şi o întîmplare cu un ministru, Lucian Isar, care era subminat chiar la masa negocierilor cu OMV de către premierul Ponta. Isar e şi singurul din zona politică-analişti care se mai agită:

Regimul fiscal al industriei petroliere trebuia schimbat deja în România. În timp ce se introduc noi taxe, iar altele cresc pentru populaţie redevenţele rămân neschimbate, momentan pentru încă un an. Aceasta a fost bătălia câştigată de P. Ponta în 2014 şi pierdută de români. Desigur ca P. Ponta ar fi dorit să facă un cadou pentru 10 ani ca şi P. Nastase, dar alegerile prezidenţiale i-au permis un cadou doar de un an. Ordonanţa Brazi face parte din acelaşi gest de prietenie.(sursa)
E lăudabil efortul unor activişti care au făcut de la bun început cunoscută problema în reţelele sociale şi în stradă (duminică au ieşit cîteva zeci). Dar doar ei au fost.
Deci şi cînd se urlă împotriva guvernului se urlă aiurea sau interesat-aiurea: nu atacăm probleme cît casa şi “pomeni” făcute marilor companii, ne interesează “pomenile” pentru precari. Se pare că doar alea nu-s bune economic.
Atenţia noastră ar trebui să meargă către redevenţele pentru cît mai multe resurse, România are o varietate mare (pentru UE), iar redevenţele sînt ridicole şi în alte domenii. Taxarea directă sau indirectă a muncii, a maselor precare, ar trebui să fie pusă în balanţă cu aceste cadouri care se fac în unele business-uri. Taxarea e mare doar pentru căţei, iar căţeii strigă ca fraierii pentru taxare mai mică pentru cei mari.

New York Times şi manipulările ruseşti

Vine un corespondent NYT şi face un material despre scandalul gazelor de şist pe la noi. Şi îi iese un articol sinteza de zvonuri. Sigur, cine sînt eu să critic o aşa mare publicaţie.
Pe scurt, corespondentul NYT ia nişte zvonuri lansate iresponsabil pe aici sau aiurea, cum că Gazprom susţine anti-fracking-ul românesc, acei cîţiva activişti care s-au opus unor posibile exploatări, şi apoi le pune în titlu. Manipulările şi declaraţiile iresponsabile din interior au fost preluat de nesaţ de NYT, fără nici un pic de spirit critic – iar acum sînt repreluate cu şi mai mult nesaţ de presa românească.

Titlul: Russian Money Suspected Behind Fracking Protests

Pe ce-şi bazează autorul, Andrew Higgins, această insinuare? Păi să vedem:
  • pe zvonuri care vin inclusiv dinspre premier, spune autorul – e adevărat şi Ponta a mormăit din astea prin campanie (asta după ce a fost şi el anti prin 2012)
  • se începe cu declaraţia unui tip de mare încredere: primarul din Pungeşti!
  • citează pe larg zvonurile, apoi spune că nu e nici o dovadă concretă, apoi iar zvonuri, de data asta colportate la cel mai înalt nivel, de şeful NATO. Dacă e zvon de la NATO înseamnă că e o ştire superverificată.
  • e citat şi parlamentarul Iulian Iancu, cel care a mai răspîndit chestiunea de cîteva ori. Tot fără dovezi. A auzit şi el.
  • apare singura voce “anti” – George Epurescu, activist antifracking, care neagă acuzaţiile. Dar e citat şi cu observaţia foarte “smart” cum că a aflat de scandal de la activiştii bulgari. Şi dacă a aflat de acolo, ce?
  • mai aflăm că în Ucraina doar separatiştii pro-ruşi sînt împotriva exploatării gazului de şist… Şi că Putin e un ipocrit că e “verde” doar că-l interesează. S-o mai spunem o dată. Evident, Putin are interese şi numai ecologist nu e. Asta nu înseamnă că orice contestare a unor decizii guvernamentale de la periferia UE/NATO sînt în interesul lui Putin, oameni buni.
  • aminteşte că şi Gazprom (prin subsidiara sîrbă) caută gaz de şist în Vest. Spune că nu au fost proteste de masă acolo. Eu îi amintesc autorului că în multe comunicate şi proteste a fost amintită şi situaţia cu GazPromul din Vest. Au mai fost şi proteste, dar paşnice, nicăieri bătaia de joc nu a fost atît de mare ca la Pungeşti
  • bomboana de pe tort – e citată o doamnă de la o “grupare conservatoare” – de fapt de la siteul “În linie dreaptă” (supersursă, ce să zic) care ştie ea sigur că ruşii sînt în spatele protestelor anti-Chevron – Andrei Panţu a scris o serie de articole despre colcăiala de rasism, homofobie, islamofobie şi tot ce e mai “de valoare” din acest site, nu-i reiau argumentele.
  • e citat şi şeful SRI George Maior care zice ceva de genu’ o fi ceva influenţă rusească, dar nu sînt dovezi
  • articolul încheie cercul trist cu vocea tristă a primarului din Pungeşti: Chevron pleacă acasă…

Adevărata manipulare e asta: să arunci suspiciuni asupra unor proteste justificate. Şi dacă ruşii exploatează mediatic nemulţumirile unor cetăţeni de aici, nu înseamnă că nemulţumirile sînt de la KGB/FSB.

Să înţeleg că dacă românii vor cere salarii mai mari în stradă sau redevenţe mai mari sau cine ştie ce drepturi şi dacă Russia Today face o ştire cu ei atunci lucrurile sînt clare?

Ameninţarea la adresa democraţiei vine tocmai dinspre reflexul din ce în ce mai autoritar de a considera terorism şi atentat la adresa siguranţei nemulţumiri justificate ale cetăţenilor. Ăsta da pericol. NYT acreditează un astfel de raţionament cu un aşa articol.

Trebuie să precizez şi că Higgins m-a sunat şi a avut o discuţie şi cu mine despre cîteva subiecte româneşti printre care şi gazul de şist (i-am explicat în avans inclusiv stilul de manipulare din textul său). I-am explicat şi îndoielile din rapoarte europene în legătură cu exploatarea gazelor de şist (densitatea populaţiei din UE vs. exploatare intensivă, incertitudini şi netransparenţă în modalităţi de exploatare etc.), i-am prezentat pe scurt ce am mai scris pe aici pe lung. Pînă la urmă omul avea o demonstraţie de făcut şi a făcut-o şi fără de ăştia ca mine.