ROMÂNIA LUI CRISTOIU. La o adică, Stăpînii de la Washington îşi dau în gît cît ai clipi slugile de la Bucureşti!
Documentul de 525, dat publicităţii marţi, 9 decembrie 2014 în Statele Unite – unul dintre cele mai crunte rechizitorii la adresa atotputernicei CIA, dar şi la cea a regimului George W. Bush, prezentat drept un sumar al Raportului de 6.700 de pagini, intitulat Committeee Study of the Central Intelligence Agency’s Detention and Interogation Program, realizat de Senate Committee on Intelligence, acuză Agenţia Centrală de Investigaţii de a fi folosit ţări aliate Americii drept închisori negre, în care ofiţeri ai Agenţiei au practicat tortura în deplină libertate, dat fiind că pe teritoriul ţărilor respective puteau practica tortura fără probleme (Legea americană interzice folosirea torturii pe teritoriul american).
Pe plan intern american, e doar una dintre acuzaţii.
Pe plane extern, acuzaţia mi se pare de o gravitate ieşită din comun.
Nu pentru CIA, care, între noi fie vorba, unde a găsit băştinaşi politicieni şi jurnalişti ca să-i mituiască, i-a mituit, sub semnul Operaţiunilor murdare, zise blînd şi clandestine, ci pentru Guvernele ţărilor care au colaborat cu Agenţia la încălcarea Legilor Internaţionale, fără ştirea Departamentului de Stat, sau, ca în cazul României, fără ştirea chiar a ambasadorului american la Bucureşti.
Existenţa pe teritoriul naţional al acestor ţări a Găurilor negre în materie de legislaţie internaţională capătă o gravitate deosebită dacă ne gîndim că:
1. Sunt ţări aliate, pe care America le biciuie ca să respectele standardele democratice de tip american. În acelaşi timp, tot America, prin CIA, le-a cerut să încalce toate normele democratice: operaţiunile au fost ţinute secrete; deşi au acceptat închisorile, preşedinţii şi premierii acestor ţări au minţit popoarele lor negînd existenţa Găurilor negre.
2. Amenajarea locaţiilor, aducerea prizonierilor, transportul prizonierilor, au implicat şi alte persoane decît ofiţerii Serviciilor secrete. Cu ce-au fost ameninţate respectivele persoane de către Servicii de n-a transpirat nimic, nici măcar în faţa Comisiilor parlamentare de anchete? Realitatea închisorilor secrete ale CIA a durat în aceste ţări din 2002 pînă în 2009. Timp de şapte ani, în ceea ce se numesc ţări democratice, autorităţile au putut desfăşura activităţi secrete ilegale amintind izbitor de cele din timpul Dictaturilor comuniste.
Cum însă forma Rezumatului publicat în SUA a fost negociată cu Casa Albă pentru ca informaţiile sensibile să fie cenzurate, în locul numelor de cod ale agenţilor şi ale ţărilor care au găzduit închisori CIA pe teritoriul lor au fost lăsate spaţii albe sau au fost puse alte nume de cod.
Raportul propriu zis, încă secretizat, transcrie în clar numele ţărilor respective.
Din ce ştim despre presa americană, marile ziare au deja dacă nu copia Raportului, atunci mai mult ca sigur confirmări din surse bine plasate, cum spun jurnaliştii de investigaţii.
Aşa se explică articolul din Washington Post despre prezenţa României pe lista ţărilor care au găzduit închisori CIA.
Raportul consemnează pe lista acestor ţări şi Polonia şi Lituania.
Polonia şi Lituania au reacţionat rapid la standardele tipice democraţiilor avansate.
S-a recunoscut existenţa închisorilor CIA pe teritoriul lor.
S-au anunţat demersuri pentru obţinerea de informaţii de la Senatul american menite a înlesni anchetarea afacerii pe plan intern.
Ce s-a întîmplat în România?
În România nu s-a întîmplat nimic!
Pentru clasa noastră politică, pentru presă, pentru preşedintele în exerciţiu şi pentru preşedintele ales, pentru premier, pentru ministrul de Externe, pentru aşa zisa Societate civilă, Confirmarea de către Senatul american a adevărului – ştiut de toată lumea de altfel – că România a încălcat Legile internaţionale găzduind centre secrete de tortură pe teritoriul ei nu există!
Cînd vine vorba de crimele sau chiar abuzurile instituţiilor de forţă din statul de drept, presa americană ia foc.
O dovedeşte nu numai unanimitatea cu care e condamnată CIA în urma investigaţiei senatoriale, dar şi faptul că înfiinţarea Comitetului Church, în ianuarie 1975, primul moment din istoria SUA în care CIA e pusă cu botul pe labe, a avut drept principală cauză un articol apărut în presa americană.
Pe 22 decembrie 1974, celebrul jurnalist american Seymour Hersh, deţinător al Premiului Pulitzer pentru demascarea atrocităţilor americane în Vietnam, publică pe prima pagină a cotidianului The New York Times amplul articol: „Huge CIA operation reported in US against antiwar forces, other dissidents in Nixon years“.
Articolul debutează cu un rezumat spectaculos al conţinutului:
„CIA violînd făţiş Carta, a coordonat o masivă şi ilegală operaţiune de spionaj intern în timpul Administraţiei Nixon împotriva mişcărilor anti-război (din Vietnam – n.n.) şi a altor grupuri dizidente din Statele Unite, potrivit unor bine-plasate surse din Guvern.”
Ce putem constata la noi, în România, ţară în curs de tranziţie la democraţie?
România a fost acuzată de Consiliul Europei, de Parlamentul European, de Human Rights că a încălcat legile internaţionale găzduind pe teritoriul naţional închisori secrete ale CIA. Nu pentru că închisorile erau secrete, nu pentru că erau ale CIA, ci pentru că aceste locaţii erau folosite de Agenţie pentru a practica tortura la interogatorii. Legea americană interzice tortura pe teritoriul american.
Da, dar şi Legea română, interzice acest lucru, ca urmare a aplicării Legilor internaţionale.
La toate aceste acuzaţii, oficialii români, atît cei din anii 2002-2004, cît şi cei din anii 2004-2009, au răspuns printr-o negare vehementă. Mai mult, dînd curs unei cereri din partea Parlamentului european, Parlamentul nostru a înfiinţat o Comisie de anchetă, condusă de europarlamentara Norica Nicolai.
Fără să clipească, distinsa a susţinut că pe teritoriul României n-au existat închisori secrete ale CIA!
Documentul dat publicităţii în SUA confirmă în chip spectaculos că Agenţia a avut pe teritoriul unor state locaţii în care a practicat tortura, încălcînd grav legile internaţionale.
Chiar dacă numele ţărilor au fost cenzurate, apariţia în presă a unor scurgeri din Raportul secretizat confirmă acuzaţia adusă Romîniei.
Dar şi fără articolul din Washington Post, avînd în vedere că despre închisorile CIA din România s-a discutat mai înainte, ar fi fost normal ca la noi, presa, societatea civilă să explodeze după publicarea Documentului în SUA.
Datoria presei e de a denunţa ceea ce autorităţile se zbat să ascundă.
Faţă de Raport, în marea majoritate a ţărilor lumii democrate, ba chiar şi în alte ţări, s-au exprimat puncte de vedere ale oficialităţilor.
La noi, din cîte se vede, linişte de mormînt.
Klaus Iohannis, preşedintele prea mult ales, n-a suflat o vorbă pe principalul său instrument de comunicare, mai precis, pe principalul instrument folosit de alţii ca să comunice în numele său – Facebook –, deşi, dacă ar fi să credem ştirilor, domnia sa e în America. Să vezi la televizor dezbateri despre Raport, despre puterea înspăimîntătoare a Serviciilor secrete, despre implicarea unor ţări precum România în afacerea asta murdară, să vezi şi să auzi că ţara ta e dată în gît ca gazdă a torturii şi să nu reacţionezi pe Facebook, înseamnă două lucruri:
1. Ori că te doare în cot de ţara care se scapă pe ea la gîndul că te are Preşedinte.
2. Ori că preşedintele prea mult ales, Klaus Iohannis, nu scrie el pe facebook, ci altcineva, care altcineva n-are nici un interes să agite tema închisorilor secrete, deoarece a fost artizanul colaborării cu CIA.
De la Victor Ponta nu ne aşteptam la vreo vorbă. Bietul învins la scrutinul prezidenţial e atît de speriat la gîndul că-şi va pierde girofarul de premier, că n-ar atinge nici cu o floare CIA, ştiind că SRI-ul, adevărata Putere în România, e un soi de femeie în casă a Antenei CIA din România.
Dar Klaus Iohannis?
Dar Monica Macovei?
Dar Traian Băsescu?
Tac toţi chitic.
Şi ştiţi de ce?
Nu le e clar dacă Stăpînul american ar vrea să reacţioneze.
În România, Stăpîni sînt nu preşedintele american, nu vicepreşedintele, nu Senatul, nu Departamentul de stat.
În România, stăpîni sînt portarii de la Casa Albă şi bucătarii de la Departamentul de Stat.
Ţiitoarea unui portar de la Casa Albă are intrare liberă la Cotroceni, iar nevasta gunoierului de la CIA bate cu pumnu-n masă la Victoria.
Ar fi fost normal ca presa noastră liberă să se intereseze de reacţia oficialităţilor române, să reia tema închisorilor CIA.
Ei aş!
Cum să facă aşa ceva o presă plină de ofiţeri acoperiţi şi de firme paravan ale serviciilor secrete, cu patroni care pot fi înhăţaţi în orice clipă de DNA, Divizia Penală a SRI?
E chiar lipsit de interes pentru opinia publică de a afla adevărul despre închisorile CIA din România?
Cine le-a aprobat şi cînd?
Pe ce temei le-a aprobat?
Raportul Comisiei senatoriale americane arată că Agenţia a vîrît bani grei în aceste închisori.
Noi, românii, n-ar trebui să ştim ce firme particulare au beneficiat de aceşti bani?
Noi, românii, n-ar trebui să ştim ce şobolani s-au îmbogăţit din tortură?
Noi, românii, n-ar trebui să ştim implicarea serviciilor în această afacere dar mai ales implicarea unor înalţi
demnitari, de la preşedinţi pînă la premieri?
Nu ştiu dacă se va ajunge vreodată să se răspundă la aceste întrebări.
Pînă atunci, ţin să remarc un lucru.
Ştabii României care au aprobat închisorile CIA ştiau că Legea internaţională interzice acest lucru.
Nu ştiu dacă ei au fost contactaţi de George W. Bush sau de frizerul acestuia pentru a obţine aprobarea.
Ştiu însă că, slugi ai portarilor de la Casa Albă, cum sînt demnitarii noştri, nici c-au clipit cînd li s-a spus că CIA are nevoie de închisori secrete pe teritoriul nostru.
Şi-au zis că Agenţia înseamnă America.
Acum, iată, printr-o altă instituţie – Senatul – America îi dă-n gît pe plan internaţional.
Bieţii de ei, nu ştiau că America se dispensează de slugi cît ai clipi!
