Daruri pentru Microsoft contra șpagă guvernamentală
Fostul premier Emil Boc este cel puțin la fel de vinovat precum miniștrii Comunicațiilor și Societății Informaționale, pentru că a parafat darurile oferite Microsoft în valoare de sute de milioane. De exemplu, la data de 15 aprilie 2009, la fel ca și în anii următori, executivul patronat de acesta a semnat HG nr. 460, pentru achiziționarea a 153.364 de licențe contra a peste 90 de milioane USD, în condițiile în care tocmai ce decisese politic ca aproximativ 2000 de posturi din aparatul central să fie disponibilizate, iar salariile și pensiile fuseseră tăiate, țara aflându-se, vezi Doamne, în recesiune. De unde se pune întrebarea de bun simț: dacă oamenii era puși pe liber cu nemiluita, la ce erau nevoie mai multe licențe decât în anii anteriori?
Pentru a putea explica mai bine proporțiile acestei megaescrocherii, vom trece în revistă contractele și sumele de bani aprobate în plată prin hotărâri de guvern:
– În timpul mandatului PSD, Statul roman a semnat un așa-zis parteneriat strategic cu Microsoft pentru perioada 2004 – 2009. Contractul botezat 0115RO, din 15 apr. 2004, a vizat cumpărarea a 50.155 de licențe, cu o valoare de 54.567.465 USD; ministru de resort în 2004, Dan Nica (28 dec. 2000 – 14.07.2004)
– În același an, hocus-pocus, a mai apărut un act adițional la contractul buclucaș, de 19.370.500 USD, destinate licențelor educaționale;
– În 2008 se mai semnează trei acte adiționale la contractul inițial, două în sumă de 31.144.865,64 USD, iar cel de-al treilea de 26.725.491,36 USD; ministru de resort, Gabriel Sandu (22 dec. 2008 – 3 sept. 2010) .
– În 2009 se organizează o nouă licitație pentru achiziționarea de licențe, dar caietul de sarcini se potrivește mănușă doar Microsoft, astfel încât Departamentul de Justiție al SUA și UE ne iau la ochi. Cu toate acestea, prin hotărârea de guvern amintită la început, se plătesc 90.182.344,76 Euro de data asta.
– În 2011 se încheie din nou un act adițional și se plătesc licențe în valoare de 13.904.599 Euro; ministru de resort Valerian Vreme (3 sept. 2010 – 9 febr. 2012).
– În 2012 urmează un alt act adițional, contract subsecvent sau de furnizare produse, denumirea fiind mereu schimbată pentru inducere în eroare, în sumă de 7.979.347,86 Euro, plata fiind efectuată în 2013.
– În decembrie 2012 se mai încheie un acord de plată în valoare de 33.254.192,58 Euro, urmând a fi efectuată în perioada 2013 – 2015; ministru de resort pentru a doua oară, Dan Nica (7 mai 2012 – 21 dec. 2012).
În total, darurile făcute Microsoft contra șpagă se ridică la colosala sumă de: 131.808.322 USD și 145.330.484,20 Euro.
Cât le-au trebuit autorităților române să descopere mașinațiunea
– În vara anului 2010, comisarul european Neelie Kroes atăgea atenția statelor UE că „softurile contra-cost sunt o risipă pe care administrațiile nu și-o mai pot permite” – un atac direct la adresa intereselor financiare dubioase ale gigantului Microsoft. Imediat, a fost introdus un program de consiliere a statelor membre destinat dezvoltării utilizării softurilor „open source”, care sunt gratuite și pot fi modificate de utilizatori. Era vorba în special de programe Firefox, OpenOffice sau GNU/Linux Ubuntu. Cu aceeași ocazie, Kroes a dezvăluit precum că asupra ei s-au făcut presiuni și s-au proferat amenințări de către reprezentanții companiei, dar n-a cedat. Ba mai mult, UE a amendat Microsoft cu peste un miliarde de euro. Un mizilic, când profitul companiei lui Bill Gates se cifrează anual la peste 60 de miliarde USD.
– În aprilie 2004, la numai o săptămână de la semnarea contractului strategic nr. 0115RO, fostul consilier prezidențial Mugur Ciuvică publică un articol de presă în care dezvăluie că această afacere miroase pestilențios de la o poștă.
– În iunie 2010 apare în România primul volum din trilogia „Microsoft – Îngerul păzitor” în care este dezvăluită megaescrocheria cu pricina (poate fi citită și descărcată gratuit, în română și în engleză, pe site-ul www.editura-national.ro).
În august același an vede lumina tiparului cea de-a doua carte din trilogie, intitulată „UM 0666″, care continuă seria dezvăluirilor.
Ambele lucrări au fost traduse în limba engleză și remise tuturor comisarilor europeni, unor europarlamentari și diverse instituții de la Bruxelles (inclusiv OLAF – Oficiul European de Luptă Antifraudă), în format tipărit, respectiv pe suport CD, tuturor ministerelor române, serviciilor secrete, Președinției, unor organizații neguvernamentale etc.
– La data de 24 ianuarie 2012, OLAF redeschide un caz de furt de inteligență (soft) cu fonduri europene, în care este implicat fostul ministru al Finanțelor, Sebastian Vlădescu, dar mai ales colosul Microsoft. Ca pe care, de fapt, îl închisese în 2006 cu rezoluția „Non case”. Totodată, OLAF, prins în offside, refuză să pună la dispoziția presei din România informații legitim și legal solicitate, pe motiv că în investigațiile care privesc mai mult state europene, sunt implicate nume grele de companii și personalități guvernamentale din țara noastră.
– În primăvara anului trecut, Departamentul de Justiție al SUA lansează suspiciuni cu privire la mita oferită unor miniștrii români, pentru a cumpăra la suprapreț și din bani publici licențe nejustificat de costisitoare de la Microsoft.
– Abia recent a venit și rândul autorităților române, respectiv al DNA, să iasă din adormire (la comanda Cotrocenilor ori nu) și să-i pună sub acuzare pe o parte dintre cei implicați. Și subliniem – o parte -, căci tentaculele caracatiței sunt mult mai întinse.
Lăcomie fără margini
Așadar, dacă în 2004 țara noastră achiziționa 50.155 de licențe contra sumei de 54.567.465 USD, totalul „fructuoasei” noastre colaborări cu Microsoft a ajuns în 2014 la peste 300 de milioane de dolari, pe licențe inutile. Deoarece am fi putut utliza altele similare, la fel de bune și moca. La fel precum China, Rusia, Marea Britanie, Portugalia ori Franța, care și-au luat leapșa înaintea noastră. Că lăcomia miniștrilor din aceste state o fi fost mai cumpătată, e o cu totul altă problemă.
