În nemernicia mea, ca un câine turbat, am încercat să influenţez justiţia şi merit să fie aspru pedepsit de către Consiliul Superior al Magistraturii. Chiar la începutul primului volum din ciclul „Microsoft – Îngerul păzitor”, publicat în iunie 2010, mi-am permis să scriu următoarele:
„Majoritatea populaţiei acestei ţări încearcă percepţia că trăieşte într-o ţară coruptă sau foarte coruptă. Iar justiţia se află în topul celor mai corupte (până-n măduva oaselor) instituţii ale statului”.
Cartea dezvăluia, încă de-atunci, mizeria ce se ascunde în spatele colosului Microsoft, dar organelor le-au luat ani de zile ca să ajungă la aceleaşi concluzii şi să adune o parte dintre vinovaţi. Mai mult, lucrarea a fost tradusă pe CD în limba engleză, fiind expediată împreună cu cărţile tipărite tuturor comisarilor europeni de la Bruxelles, unor europarlamentari, inclusiv români şi unor instituţii de forţă precum Oficiul European de Luptă Antifraudă. De asemenea, a fost făcută cadou ministerelor importante din ţară, Preşedinţiei, Primului ministru, tuturor serviciilor secrete şi unor ONG. Iar acum poate fi citită şi chiar copiată gratuit, în română şi engleză, de pe site-ul Editurii Naţional. De ce le-au trebuit patru ani procurorilor anticorupţie ca să se aplece acestui atac la economia naţională a României? Cumva fiindcă n-au primit OK-ul şi informaţiile necesare de la mult stimatul şi iubitul SRI? În ultima vreme se conturează tot mai pregnant ideea că DNA funcţionează ca o anexă a SRI, imixtiunea acestui serviciu secret în actul de justiţie nemaifiind un secret pentru nimeni. O recunoaşte fără niciun pardon chiar generalul Dumitru Dumbravă, şeful Direcţiei juridice a SRI. Care i-a avertizat pe judecători, cu subiect şi predicat, că serviciul urmăreşte acum informaţiile pe care le furnizează DNA, inclusiv în actul de justiţie. Ceea ce denotă că-i lucrează informativ pe judecători, iar dacă sentinţa nu le convine, îi pun pe procurorii anticorupţie să-i aresteze pe acei magistraţi indisciplinaţi sub tot felul de acuzaţii. În acelaşi timp, mesajul de forţă lansat pe piaţă de generalul scos la înaintare de conducerea SRI se adresează şi politicului, căruia i se dă un avertisment cât se poate de dur. De ne face să ne întrebăm, pe bună dreptate, cine mai conduce această ţară?
Comentariile Redacţiei Corupţia.ro
Grabiti-va sa-l dati exemplu, si bagati-l la bulau, gasiti voi motiv(e), nu de alta dar incep si altii sa indrazneasca sa va spuna in fata cit de corupti sunteti si cit de aserviti organizatiei criminale si teroriste numita generic „ecosistemul” Microsoft :
respectiv jaf si tilharie fonduri publice inclusiv UE, piraterie, crima cibernetica, coruptie, inscenari judiciare, crima organizata si terorism, astfel garantate de Iliescu, Nastase, Timofte, Scheele, Maior, Nica, Coldea, Vintu, Buttice, Ghita, Kovesi, Hellstrom, Bulgaru, Paun, Vladescu, Tariceanu, Tulus, Pop si multi, multi, multi altii.
Puteti sa-l scoateti nebun sau/si terorist si sa-l bagati jos la ORNISS ca o mai fi ramas din dotari, sa-si bage mintile in cap, si niste apa in gura cu canistra sa zica dupa dictare.
… vom reveni
Ce-i drept, serviciul a fost investit cu competenţa de-a se amesteca în lupta cu corupţia, însă doar atunci când flagelul aduce atingere siguranţei naţionale. Iar în majoritatea cazurilor nu este vorba despre aşa ceva, dar presupuse informări pe relaţia SRI – DNA continuă să curgă, fără niciun control. Ceea ce ne duce cu mintea la începuturile FBI din State, când J. Edgar Hoover folosea adesea instituţia în interes personal. Dacă la butoanele SRI se află în prezent controversatul general Coldea ori altcineva, istoria rămâne să stabilească la un anumit moment.
Problema care se pune, însă, este ce vor face românii până atunci? Vor continua să asiste neputincioşi la gloria statului poliţienesc în ţara noastră, ori vor amenda în continuare faptul că Justiţia română este „influenţată” şi ponegrită de presă, ori de alţi formatori de opinie, din motive evidente.
Nota bene
Codul penal al României, art. 34. – (1): Nu se pedepseşte autorul care, înainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a încunoştinţat autorităţile de comiterea acesteia, astfel încât consumarea sa poata fi împiedicată, sau a împiedicat el însuşi consumarea infracţiunii.
Dan Coste
