DESPRE ASASINI … NUMAI DE BINE !

Asasinii nu sunt criminali.
Criminalii sunt oameni necăjiţi.
Asasinii sunt oameni pregătiţi.

Criminalii au suflet, ei ucid din : greşeală, gelozie, lăcomie, răzbunare, frustrare, beţie, nebunie, ucid omeneşte, ucid pe cineva cunoscut, ucid „la vedere”, fac greşeli şi sunt de obicei prinşi, de către o societate oripilată, că un om obişnuit poate să recurgă la omucidere, de unul singur, pentru a îşi rezolva o problemă personală.

Asasinii au şcoală, ei ucid din : pregătire profesională, cunoştinţe îndelung exersate, metode consacrate, temenic aprofundate, note bune luate la examemele de folosit : otravă fără urme, gloanţe fără zgomot, maşină fără frâne, înec la mal, polonium fără scăpare, nu-şi cunosc victimele, ei nu fac greşeli, şi nu sunt prinşi de către o societate terorizată de simplul fapt că ei există, şi că se pot întoarce împotriva ei.

Ei există pentru că toate societăţile îşi pregătesc asasini pentru a proteja interesele statului, pentru a putea răspunde unor acte de agresiune similare, pentru garantarea securităţii statului de drept, a democraţiei, a propriilor cetăţeni.

Ce se întâmplă când asasinii definesc interesele statului şi le confundă cu propriile lor interese ? Când acţionează fără ordin, sau îşi asumă iniţiative ? Când acţionează împotriva propriilor cetăţeni, împotriva statului de drept, a democraţiei ?

Statul de drept devine un stat criminal.

România a fost şi este o ţară la cheremul asasinilor.

Asasinatele nu se comit spontan. Ele sunt comandate.

Ele sunt comandate doar dacă interesele sunt atât de mari încât să justifice o astfel de soluţie. Interesele mari sunt politice, economice sau politico-economice (a se citi posibilitatea de a exploata o funcţie politică pentru avantaj economic – a fura statul).

Dacă ele sunt comise pentru a crea un avantaj politic, trebuiesc făcute astfel încât să poată fi negate credibil de către cel care urmează să beneficieze de pe urma asasinatului, în cazul puţin probabil că victima supravieţuieşte.

Asasinatele cele mai reuşite sunt accidentele.

Sunt create condiţiile optime, sabotarea frânelor de la maşină, sabotarea motorului unei ambarcaţiuni, etc., de rest se ocupă viaţa.

Ideal este ca „subiectul” sa nu fie singur pentru a nu se putea afirma că a existat o „ţintă”.

Când „subiectul” este însotit de către un prieten, o prietenă, sau de preferat propria familie, atunci avem un caz perfect de eliminare totală, invizibilă, nerevendicabilă.

Este important să existe „victime colaterale”, pentru maximă credibilitate şi negabilitate.

---

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească !