Sfântul Andrei “Astfel, din comunitatea lor daco-geto-romană s-a născut poporul român: deodată român, deodată creştin.” – Părintele Galeriu, 1992 

IARTĂ-NE ȘI SALVEAZĂ-NE PĂRINTE ! 

OAMENII SUNT IGNORANȚI ȘI URĂSC IUBIREA … 

“Pentru rugaciunile Apostolului Tau Andrei, daruieste-ne noua sanatate si viata ferita de toata rautatea.” Rugăcine de Sfîntul Andrei

“Ignoranţa este un păcat foarte grav, căci un creştin autentic nu poate fi prost. […]

Jertfa, în substanţa ei spirituală, este iubire. Jertfa e şi conştiinţa; este cunoaşterea precisă a unui ţel superior căruia mă devotez. Nu este oarbă, ci totdeauna este luminată de adevăr. Jertfa e, de asemenea, libertate. Jertfa, ca deschidere a noastră către Dumnezeu şi către lume, ca autodăruire, este, în esenţă, expresia cea mai deplină a iubirii care ne defineşte fiinţa.” Părintele Galeriu

ÎMI ESTE MARELE DOR DE PĂRINTELE GALERIU … ȘI DE DRAGOSTEA LUI PENTRU NOI TOȚI …

 

PARINTELE_GALERIU

 

RUGĂCIUNE PENTRU SFÎNTUL ANDREI

„Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis si s-a facut faptura, nu intoarce dumnezeiasca Ta fata de la noi cei pacatosi, ca sa nu vina asupra-ne mania cea groaznica si infricosatoare a durerilor, care este rodul pacatelor noastre pe care in toata ziua, cu nesocotinta, in chip nenumarat le savarsim.

Noi suntem pacatosi si patimasi, netrebnici si plini de rautate, iar Tu esti izvorul vietii si al milostivirii; nu ne lasa, Doamne; nu trece rugaciunea noastra, a pacatosilor, nici nu rasplati noua dupa nelegiuirile noastre, ci, pentru ca nu suntem vrednici a castiga prin sarguinta cea de toate zilele milostivirea Ta, daruieste-ne-o Tu, Doamne, ca un preamilostiv.

Pentru rugaciunile Apostolului Tau Andrei, daruieste-ne noua sanatate si viata ferita de toata rautatea. Pentru pomenirea lui cea de azi ne intareste cu darul Tau cel stapanitor, ca din adancul inimilor noastre, cu bucurie sa laudam praznuirea lui si sa slavim preasfant numele Tau, in vecii vecilor. Amin”.

 

PĂRINTELE GALERIU DESPRE SFĂNTUL ANDREI

„Toate ţările din jurul nostru – Rusia, Polonia, Ungaria, Bulgaria – au primit botezul creştin prin poruncă de sus, prin decizii ale conducătorilor lor, pe câtă vreme noi, românii, am primit creştinismul de jos în sus: adică am devenit, deodată, români şi creştini. Întâi, trebuie spus că am primit prima mărturie de la Sfântul Apostol Andrei, ucenic al Mântuitorului, care a predicat în Scythia Minor, în Dobrogea şi, după unii, a trecut chiar şi Dunărea, încoace…“

„Amintesc aici un moment istoric: este o mănăstire lângă Câmpulung-Muscel: Nămăieşti. Se spune că Sfântul Andrei, înaintând peste Dunăre, în părţile Munteniei, a ajuns la poalele munţilor şi l-au întâmpinat localnicii. Vorbindu-le Sfântul Apostol Andrei de Hristos, i-au spus: noi avem oamenii noştri sfinţi, avem pustnicul, părintele nostru (ştim că la geto-daci preoţii erau vegetarieni şi celibatari, ca nişte pustnici, aveau locurile lor de retragere, în peşteri).

Când a auzit Sfântul Andrei că au un asemenea om sfânt ca păstor duhovnicesc, şi-a zis: dacă noi îl convertim pe el, după el va merge toată lumea. Localnicii l-au călăuzit până la peştera unde îşi avea el altarul.

A privit în peşteră, prin nişte firide, şi a zis Sfântul Andrei, în graiul localnicilor: «nemo est», adică nu e nimeni. După aceea s-au întâlnit cu pustnicul, se înţelege, dar după acel «nemo est» a rămas până astăzi numele mănăstirii: Nămăieşti, a cărei biserică nu este zidită de mână, ci este într-o peşteră. Devenind apoi Dacia provincie romană, au fost aduse aici legiuni din Locurile Sfinte din Palestina: Legiunile Macedonica şi Gemina, formate din veterani, dintre care unii cunoşteau de Patimile Domnului şi le mărturiseau. Astfel, din comunitatea lor daco-geto-romană s-a născut poporul român: deodată român, deodată creştin.” – Părintele Galeriu, 1992

Fără să fie stabilită cu precizie, ziua de 30 noiembrie (anul 60 d. Hr.) este acceptată ca fiind data martiriului şi a morţii Sfântului Apostol Andrei, răstignit pe o cruce în formă de X, la Patras (Grecia).

 

PĂRINTELE GALERIU DESPRE PROSTIE

Sintagma „crede și nu cerceta” există în Scriptură? Care este originea acestor vorbe?

Părintele Galeriu: Nu, nici vorbă, nici pomeneală! Eu cred că unii, în diverse dialoguri cu teologi, și mai cu seamă în mediul apusean în care o vreme folosința Scripturii a fost interzisă poporului, ca nu cumva acesta să o interpreteze greșit și să fie prilej de erezii, atunci probabil s-a ivit această sintagmă străină, pusă ignorant și malefic pe seama Sfintei Scripturi.

Nu cunoașterea a interzis-o Dumnezeu, căci ea este un dar al Duhului Sfânt, așa cum este consemnat în cele șapte daruri de către profetul Isaia (capitolul XI, versetele 1-3).

De altfel, ignoranța este un păcat foarte grav, și așa și este, căci un creștin autentic nu poate fi prost. În Evanghelia Sfântului Ioan, la capitolul XVII, Mântuitorul, în rugăciunea arhierească, spune: „Iar viața veșnică aceasta este, să Te cunoască pe Tine Singurul, Adevăratul Dumnezeu, și pe Iisus Hristos, pe care Tu L-ai trimis”.

A-L cunoașteînseamnă implicit a cunoaște creația, făptuirea Lui, pentru că „toate printr-Însul s-au făcut și fără de El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut”. Așadar, nu este vorba de interdicția cunoașterii, ci de oprirea cunoașterii ambigue.