Balada lui Koveși
Cu ciorăpeii veseli de maximă paradă,
Pe scaun aburcată, așa ca și la nuntă
Pe sub breton la noi, ea crunt acum se uită,
Ea cucuveauamov, o pazdăre de pradă…
Se spovedește harnic să o audă popa:
Vă bag la pușcărie cu fără de temei,
Vă iau și tot ce aveți, c’așa vrea mușchii mei,
Că sunt mereu iubită de toată Evropa …
Sunt cea mai curajoasă că vin chiar din mămica,
Vin și cu frățiorul, și ăsta nu-i un moft,
Căci am venit pe lume să fim cu Microsoft,
Să ne iubească doară și-n toată America …
Am fost mereu iubită și foarte adulată,
Cărări făceau la mine masculii la pachet,
Cînd încă nu știau că voi fi la parchet…
Veneau așa la mine o inocentă fată,
Să-mi simtă gingășia și frumusețea toată,
Să-mi lase flori în tindă și sufletul la ușe
Cînd eu visam romantic la multele cătușe,
Și parcă’n zeghe îi vedeam pe toți atunci la poartă…
Trecură anii și am venit acu în capitală,
Și visurile au devenit chiar viața mea reală,
Iau tot și dau cătușe cu peste de măsură
Și lumea mă iubește că știu să dau din gură…
Nu dau chiar eu, că nu o am cu vorba,
Dar are cine să țină megafonul,
Și are cine să asculte telefonul,
Eu doar semnez, așa mai mult ca oarba…
Să meargă cincinalul și planul la aresturi
Că toate alelalte sunt pentru mine resturi.
Doar Microsoft mă ține, și ce mult mă mai doare
Că văd cu ochii mei cum Microsoft chiar moare …
Nu mă lăsa Evropo nu vezi că nu mai pot,
Salvați-mă partide nu mă lasați să pier
V-am ascultat cuminte ca fată de boier,
Dar văd acum cu groază că doar vă doare-n cot