„Dialogul cu Călin Popescu Tăriceanu mi-a atras atenţia asupra unei probleme ridicate de Afacerea Microsoft în materie de presă. Presa noastră, urmînd leneviei sale sinucigaşe, n-a făcut altceva decît să redea conştiincioasă documentele şi informaţiile furnizate de către DNA în fiecare caz în parte.
Astfel, presa noastră s-a transformat într-un instrument mizer de manipulare a opiniei publice de către DNA în scopuri politice.
Nu e vorba de o risipă din prostie. E vorba de o afacere de corupţie, din care s-au hrănit campanii electorale, s-au făcut averi peste noapte, s-au dus vieţi de lux.” Ion Cristoiu
“Ancheta DNA se opreste la firimituri si pierde pe parcurs MAREA FRAUDA. Directorii de Microsoft Romania si persoane din nivelul doi de decizie din companie nu sunt straine de acest circuit al banilor. Fujitsu Siemens, Omnilogic si alte nume sonore sunt si ele prinse in vartejul licentelor.
Un dosar al MAFIEI GULERELOR ALBE va avea consistenta a sute de milioane de euro care prin confiscare ar putea sa reprezinte startul pentru o autostrada.Lucrarea poate sa fie numita in semn de omagiu AUTOSTRADA MICROSOFT.
Codruta Kovesi pastreaza discretia asupra anchetei neevidentiate in adunarea festiva de la bilant. Sa nu fie uitata prin sertare…” Dan Constantin Jurnalul
„Cum s-a ajuns însă de la soluţionarea unei probleme reale – conflictul cu Microsoft – la o afacere de corupţie, una dintre cele mai mari în postdecembrism?
În alte părţi ale continentului, răspunsul la întrebarea asta ar fi declanşat o amplă dezbatere publică pentru a se desluşi cauzele şi, prin asta, a se descoperi soluţiile menite a preîntîmpina repetarea unei afaceri asemănătoare.
La noi, presa, ocupată cu digerarea documentelor date exclusiv de DNA, şi prin asta lăsîndu-se manipulată în extaz, nici măcar n-a încercat să abordeze Afacerea Microsoft şi în mecanismele politico-administrative care au făcut posibilă transformarea unei soluţii la o problemă reală într-o cruciadă de făcut bani negri.”
Ce să cred:
Că Afacerea Microsoft a trecut prin patul a trei premieri – Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc- fără ca vreunul să-şi dea seama că-i bolnavă de sifilisul Corupţiei? Ion Cristoiu Evenimentul Zilei
Comentariile Redacţiei Corupţia.ro
Sa credeti ca Afacerea Microsoft, respectiv furtul, tilharia, jaful Microsoft si sifilisul coruptiei nu au trecut numai prin patul a trei premieri,
Afacerea Microsoft a facut „posta” fara prezervativ DNA, SRI, MAI, justitie, presa, si mai pe toata lumea care s-a inghesuit la viol in starea de „ebrietate” de putere si banet, pe „Autostrada Microsoft” …
… si boala nu era, lacomie, prostie, fudulie si/sau sifilis era ditamai SIDA !
… acum e cam tirziu sa mai mearga vreun tratament, ca si copii lor s-au nascut virusati si se trateaza prin pushcarii …
… pina vin si procurorii si ofiterii care au „facut” violul, in continuitatea unui deceniu „nebun”, posibil, penibil si foarte profitabil .. in unitati de metastaza …
Un bun exemplu îl reprezintă concentrarea aproape exclusivă a presei pe momentul Elena Udrea din Scandalul Microsoft.
Datele de adevăr arată că Afacerea a început, în 2003, sub guvernarea Adrian Năstase şi a fost trecută de la un Guvern la altul pînă în 2013.
O afacere de corupţie a avut complicitatea mai mult sau mai conştientă a trei guverne, trei premieri – Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc – şi a cel puţin zece miniştri. Pentru închirierea – atenţie, nu cumpărarea! – licenţelor Microsoft, statul român a dat 105 milioane de dolari şi 110 de milioane de euro, la preţuri duble faţă de cele ale pieţei. În 2013, statul român a făcut ceea ce trebuia să facă în 2003: a cumpărat licenţele Microsoft. A mai dat 33 de milioane de dolari. Digi tv, care publica anul trecut o sinteză a afacerii, precizează că varianta de program din 2013 putea fi cumpărată la un preţ de patru ori mai mic în 2003.
Nu e vorba de o risipă din prostie. E vorba de o afacere de corupţie, din care s-au hrănit campanii electorale, s-au făcut averi peste noapte, s-au dus vieţi de lux.
Din spusele lui Călin Popescu Tăriceanu am înţeles că Afacerea a pornit de la o realitate:
Administraţia publică din România folosea pînă în 2003 programe Microsoft în chip ilegal, cam în genul în care şi azi persoane fizice folosesc programe descărcîndu-le de pe Internet fără să plătească. Microsoft s-a adresat premierilor succesivi ai României pentru a-i avertiza că folosirea ilegală a unor programe riscă să ducă ţara în ghearele unui proces internaţional. Potrivit lui Călin Popescu Tăriceanu, pentru rezolvarea problemei s-au emis hotărîri de guvern.
Cum s-a ajuns însă de la soluţionarea unei probleme reale – conflictul cu Microsoft – la o afacere de corupţie, una dintre cele mai mari în postdecembrism?
În alte părţi ale continentului, răspunsul la întrebarea asta ar fi declanşat o amplă dezbatere publică pentru a se desluşi cauzele şi, prin asta, a se descoperi soluţiile menite a preîntîmpina repetarea unei afaceri asemănătoare.
La noi, presa, ocupată cu digerarea documentelor date exclusiv de DNA, şi prin asta lăsîndu-se manipulată în extaz, nici măcar n-a încercat să abordeze Afacerea Microsoft şi în mecanismele politico-administrative care au făcut posibilă transformarea unei soluţii la o problemă reală într-o cruciadă de făcut bani negri.
În aşteptarea unei dezbateri de acest gen, îmi permit să fac următoarele observaţii despre aspectele politico-administrative ale Afacerii:
1. Deşi Guvernele care se succed – Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc – sunt deosebite din punct de vedere politic, contractele şi contractele adiţionale au drept beneficiar al mitei acelaşi Grup infracţional. Asta înseamnă că fiecare Guvern, deşi pînă atunci partidul denunţase corupţia anteriorului, preia de la anteriorul, fără să clipească, reţeaua de corupţie din cazul Microsoft. Cum are loc această preluare? Cum supravieţuiesc afacerişti precum Dorin Cocoş sub toate Guvernele şi sub toate preşedinţiile? Cine–i vîră pe gît noilor miniştri? Funcţionarii rămaşi de la ministrul anterior? Sau, cumva, ministrul are nevoie, pentru că trebuie să-şi plătească ştabilor de la partid postul, de un Grup infracţional de făcut bani, şi atunci subordonaţii îi aduc pe afaceriştii din jurul ministrului anterior?
2. În 2009, licenţele închiriate expiră. Guvernul Boc emite o Hotărîre privind achiziţionarea de noi licenţe. Contractul se încheie tot cu firma lui Gheorghe Florică. Întrebare legitimă, nu numai pentru Emil Boc, dar şi pentru ceilalţi doi premieri: Înainte de semnarea Hotărîrii de Guvern privind licenţele, nici unul dintre ei n-a întrebat de ce trebuie să se încheie contractul tot cu Gheorghe Florică? Nu de alta, dar se presupune că noul premier e convins, după cîte a zis la vremea Opoziţiei, că fostul Guvern a făcut afaceri dubioase? Sau poate au întrebat şi li s-a dat un răspuns sub forma unei şoapte la ureche.
3. Sunt de acord cu Călin Popescu Tăriceanu că premierul n-a semnat niciun contract. Da, dar avînd în vedere că Afacerea de corupţie s-a desfăşurat sub guvernarea unui premier, nici Adrian Năstase, nici Călin Popescu Tăriceanu, nici Emil Boc n-au nici o vină? Nici măcar cea de- a fi fost gură cască?
Ce să cred:
Că Afacerea Microsoft a trecut prin patul a trei premieri – Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc- fără ca vreunul să-şi dea seama că-i bolnavă de sifilisul Corupţiei?
http://www.evz.ro/romania-lui-cristoiu-afacerea-microsoft-a-trecut-prin-patul-a-trei-premieri.html
Cum DISPARE MICROSOFT din ancheta DNA cu SUTELE DE MILIOANE din AFACEREA MICROSOFT?
Autor: Dan Constantin 27 Feb 2015 – 08:00
Dosarul Microsoft se indreapta spre zona raspunderilor din zona politica. Este tot mai evident ca beneficiarul real al spagilor a fost CASTIGATORUL ALEGERILOR PREZIDENTIALE din anul 2009. Dupa modelul ”Trofeul Calitatii” in care Adrian Nastase a fost condamnat, ”Trofeul Microsoft” il va avea castigator merituos pe Traian Basescu. Asta daca logica justitiei nu va fi contorsionata sau incovoiata de interese din afara spatiului bunului simt.
Cocos, Pescariu, Pinalti, Udrea, Gabriel Stefan s-au lipit de cateva zeci de milioane de euro dupa cum lasa procurorii DNA sa transpara din ancheta. Sumele considerabile au fost ‘ papate” in campania electorala si in investitii imobiliare ale celor arestati in diferite momente ale anchetei.
In afara spatiului mediatizat raman insa marii beneficiari ai afacerii licentelor Microsoft. Sefii marilor companii din IT care au derulat programele de dotare a societatii informatice romanesti sunt numiti cu discretie maxima si prezentati ca un fel de eroi pozitivi care prin denunturi au dezvaluit marea escrocherie pusa la care de politicienii corupti.
Din peisajul anchetei lipsesc MITUITORII. La DNA
nu sunt chemati sa dea interviuri pe covorul rosu alergati de camere nici unul dintre reprezentantii MAFIEI GULERELOR ALBE. Maharii industriei IT au pus la cale acest sistem de spoliere a banului public dand sa ciuguleasa si cateva milioane politicienilor sau balamalelor cu institutiile statului.
Afacerea Microsoft de livrare a licentelor a insemnat o cifra de afaceri ce poate atinge UN MILIARD DE EURO. Marile firme au primit acesti bani de la buget. Daca s-a negociat un discount de 35 la suta pentru licentele Microsoft, la nivelul miliardului de euro aceasta inseamna 350 de MILIOANE de Euro. Cine a luat acesti bani? Nu putea Cocos si tenismenul Pescariu sa ia acest urias caimac.
Ancheta DNA se opreste la firimituri si pierde pe parcurs MAREA FRAUDA. Directorii de Microsoft Romania si persoane din nivelul doi de decizie din companie nu sunt straine de acest circuit al banilor. Fujitsu Siemens,Omnilogic si alte nume sonore sunt si ele prinse in vartejul licentelor.
Un dosar al MAFIEI GULERELOR ALBE va avea consistenta a sute de milioane de euro care prin confiscare ar putea sa reprezinte startul pentru o autostrada.Lucrarea poate sa fie numita in semn de omagiu AUTOSTRADA MICROSOFT.
Codruta Kovesi pastreaza discretia asupra anchetei neevidentiate in adunarea festiva de la bilant. Sa nu fie uitata prin sertare…
