După publicarea interviului cu Teodor Nicolaescu, „Săptămâna Financiară“ a intrat în posesia unui document exploziv: raportul întocmit de inspectorul principal de poliţie Constantin Duvac, unul dintre cei doi anchetatori din dosarul „Banca Agricolă“, în care era cercetat penal Sorin Ovidiu Vântu. Documentul, pe care îl publicăm integral, relevă presiunile la care erau supuşi poliţiştii şi modul în care miliardarul sfida organele de anchetă, bazându-se pe o întreagă încrengătură de relaţii cu potentaţi din zona politicului şi a serviciilor secrete.

Dacă dezvăluirile făcute de Teodor Nicolaescu, în legătură cu modul în care SOV îşi întreţinea sistemul de relaţii, ar putea fi puse pe seama resentimentelor unui posibil ţap ispăşitor, cu mari şanse de a încasa o condamnare destul de severă, iată că raportul inspectorului principal Duvac vine să confirme toate aceste lucruri, adăugând elemente noi, mult mai grave. Pentru cei care se îndoiesc de profesionalismul şi buna-credinţă a poliţistului, menţionăm că acesta a fost avansat la gradul de subcomisar şi în prezent ocupă funcţia de director al Direcţiei de Cercetări Penale din cadrul IGP.

Naşul sistemului ticăloşit

În ciuda faptelor deosebit de grave semnalate în raport, nici chestorul de poliţie Arion Tigănaşu Jănică, cel căruia îi era adresat documentul, nici procurorul general Ilie Botoş, care a primit un exemplar, nu au luat vreo măsură. Radu Timofte, directorul SRI, nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Si el, şi Ilie Botoş conduc două instituţii-cheie în lupta împotriva corupţiei şi a mafiei de care preşedintele face atâta caz. Ambii au fost numiţi în funcţii pe vremea guvernării PSD şi ambii au fost păstraţi de actualul preşedinte, supranumit şi „naşul sistemului ticăloşit“. Cazul semnalat de noi reprezintă o excelentă ocazie pentru Traian Băsescu să demonstreze că naşul este cel care vine de hac sistemului ticăloşit, şi nu cel care îl patronează.

Răbdare şi tutun

Până în momentul când o instanţă va pronunţa o sentinţă definitivă împotriva sa, Sorin Ovidiu Vântu este un onorabil om de afaceri, cel mult controversat. Important este ca justiţia să apuce să se pronunţe, iar organele de anchetă să-şi poată duce la bun sfârşit misiunea. Constituţia României spune că nimeni nu este mai presus de lege. Nici măcar Sorin Ovidiu Vântu. Indiferent cât de mulţi bani ar fi împărţit de la stânga la dreapta eşichierului politic sau câţi poliţişti şi procurori ar avea în insectarul personal, tot nu i-a putut cumpăra pe toţi. Mai există oameni care doresc aflarea adevărului şi care au şi răbdare, şi tutun.

RAPORT din 23.10.2003

Către
Domnul Chestor de poliţie Arion Ţigănaşu Jănică – Şeful Direcţiei Cercetări Penale
Am onoarea să raportez următoarele:

La data de 06.08.2001 am avizat începerea urmăririi penale faţă de inc. ISTRATE LIVIU ADRIAN şi înv. TISLER GABRIEL pentru infracţiunea prev. în art. 266 pct. 1, teza I din Lgea 31/1990, iar la data de 16.01.2002 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în cea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. în art. 248 C. pen. comb. cu art. 2481 C. pen.

La data de 16.01.2002, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inc. ISRTATE LIVIU ADRIAN, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. în art. 248 comb. cu art. 2481 C. pen., constând în aceea că, în calitate de preşedinte al Băncii Agricole S.A., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă şi cu încălcarea legislaţiei privind valorile mobiliare, a aprobat, la data de 19.09.1998, o notă privind cumpărarea a 65.359 acţiuni la purtător emise de SC INDUSTRIALEXPORT SA, deţinute de SC SOV INVEST SA la un preţ supraevaluat de 765.000 lei/acţiune, cauzând băncii o pagubă de 49.999.635.000 lei.

La data de 07.03.2002, cercetările au fost extinse faţă de numitul VINTU OVIDIU SORIN, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată, prev. în art. 25 comb. cu art. 27 ambele rap. la 248 comb. cu art. 2481 C. pen., constând în aceea că în luna septembrie 1998, cu intenţie, i-a determinat pe inc. ISTRATE LIVIU ADRIAN şi înv. TISLER GABRIEL să-şi încalce atribuţiunile de serviciu prin cumpărarea, la un preţ supraevaluat, a 65.359 acţiuni SC INDUSTRIALEXPORT SA, deţinute de SC SOV INVEST SA, activitate prin care a contribuit la pricinuirea unei pagube Băncii Agricole SA în valoare de 49.999.635.000 lei, sumă ce nu a fost recuperată până în prezent. Pentru această faptă, prin ordonanţa nr. 367/P/2001 din 01.04.2002, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie – secţia urmărire penală şi criminalistică a dispus din oficiu punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de înv. Vîntu Sorin Ovidiu.

Cu ocazia aducerii la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului la apărare, inc. Vîntu Sorin Ovidiu mi-a comunicat, în prezenţa colegului meu, inspector principal Lica Constantin, faptul că „nu avem idee cu cine ne punem, că el nu vorbeşte decât cu generali, pe care urinează când doreşte şi ca să-l putem ancheta ar trebui să avem cel puţin Harvard-ul“. Totodată, acesta ne-a dat de înţeles că ne poate distruge când doreşte. La vremea respectivă v-am adus la cunoştinţă acest lucru în mod verbal, dar mi s-a părut lipsit de bărbăţie să fac acest demers scris, nefiind la prima ameninţare pe care o primeam în legătură cu o cauză pe care o aveam în lucru. Precizez că am adus la cunoştinţă aceste aspecte şi procurorului care supraveghea atunci cauza, domnul Jurj Tudoran Remus.

Ulterior, cu ocazia audierii inc. Vîntu Sorin Ovidiu pe formular de învinuit, acesta mi-a adus la cunoştinţă, mie şi colegului meu, faptul că ne-a verificat prin mijloace informative şi că „suntem curaţi“. Totodată, acesta ne-a spus că era normal să verifice persoanele care îl anchetează pentru a şti pe cine are în faţă.

Concomitent cu aceste aspecte, arăt că efectuam cercetări faţă de acesta şi în cauza B.I.D., în care în data de 28.01.2002 se dispusese începerea urmăririi penale faţă de Vîntu Sorin Ovidiu pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prev. în art. 292 C.p. constând în aceea că în anul 1999, cu ocazia depunerii documentaţiei la B.N.R. în vederea dobândirii calităţii de acţionar semnificativ şi a obţinerii autorizaţiei de funcţionare a B.I.D., a prezentat o adeverinţă eliberată de S.C. Sov Invest S.A. Bucureşti în care s-a atestat că este deţinător al carnetului de investitor F.N.I. nr. 468 şi a declarat pe proprie răspundere că deţine participaţie la fonduri deschise de investiţii, deşi acesta nu figurează în evidenţele F.N.I. ca deţinător al vreunui carnet de investitor şi nu a investit în mod direct nici o sumă de bani.

Cu ocazia audierilor din cauza BID, inc. Vîntu Sorin Ovidiu mi-a spus mie şi colegului meu faptul că a aflat că suntem doctoranzi şi s-a oferit „să ne ajute“ în obţinerea unei burse în străinătate pe durată îndelungată dându-ne de înţeles că ar fi mai bine să nu ne mai ocupăm de dosar. După cum ştiţi, v-am adus la cunoştinţă, în mod verbal, şi acest aspect.

La sfârşitul lunii martie 2002, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală din dosarul 367/P/2001 de către procurorul de supraveghere Jurj Tudoran Remus, inculpatul a devenit foarte agitat şi nervos şi a reproşat procurorului şi colegului meu că fac jocul unor grupuri de interese care au ceva cu el. Arăt că la prezentarea materialului de urmărire penală eu nu am asistat personal. După prezentarea materialului de urmărire penală, procurorul de supraveghere a fost chemat la conducerea P.C.S.J şi i s-a spus să admită cererea de administrare a noi probatorii formulată de inc. Is-trate Liviu Adrian, prin apărătorul său ales, Marian Nazat, cerere pe care, de altfel, acesta nu o făcuse la prezentarea materialului de urmărire penală. Arăt că cererea de probe a fost făcută direct la conducerea de atunci a P.C.S.J.

Urmare acestei stări de fapt, domnul procuror Jurj Tudoran Remus a dispus din oficiu punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inc. Vîntu Sorin Ovidiu şi la propunerea noastră a luat şi măsura obligării de a nu părăsi localitatea Bucureşti.

După o anumită perioadă de timp de la efectuarea acestor acte procesuale, domnul procuror Jurj Tudoran Remus a venit la noi la direcţie şi ne-a spus mie şi colegului meu că a fost chemat de persoane din conducerea P.C.S.J. care i-au adus la cunoştinţă faptul că i-a fost emis ordinul de mutare de la secţia a II-a la secţia I-a şi că nu se va mai ocupa de dosar. După cum ştiţi, am fost la dumneavoastră şi v-am spus şi acest aspect.

O lungă perioadă de timp nu s-a mai ocupat nimeni de dosar din punct de vedere al supravegherii urmăririi penale, astfel încât am făcut acte numai eu şi colegul meu în dosar.

La începutul anului 2003, după restituirea cauzei F.N.I. de la instanţă, toate cauzele privind pe inc. Vîntu Sorin Ovidiu şi cauza F.N.I. au fost repartizate spre supraveghere d-nei procuror şef Luminiţa Şega.

După venirea în ţară a inc. Vlas Ioana Maria, în 28.03.2003, am pus în executare mandatul de arestare emis în lipsă faţă de aceasta şi lucrurile au început să se precipite. La începutul lunii aprilie 2003, deşi aveam bănuieli că sunt monitorizat de mai multă vre-me de serviciile secrete, am aflat de la conducerea I.G.P.R.-ului că sunt ascultat pe telefon şi să am grijă ce vorbesc. Ceea ce nu ştiam atunci şi am aflat din păcate acum e că nu am avut cunoştinţă că aceste servicii sunt în slujba inc. Vîntu Sorin Ovidiu.

Simţind că ancheta se apropie de sfârşit, inc. Vîntu Sorin Ovidiu a început să-şi reia ameninţările la adresa noastră, aspecte la care, ţinând cont de cele
expuse anterior, nu le-am dat aten-ţie. Astfel, cu ocazia penultimei audieri făcute în cauză, în data de 14.10.2003, acesta mi-a reproşat că am luat măsura obligării de a nu părăsi ţara deşi mă anunţase telefonic în luna septembrie despre intenţia sa de a pleca în străinătate. In discuţia avută cu doamna procuror şef Şega Luminiţa, acesta a încercat să o convingă de faptul că suntem lipsiţi de profesionalism (toţi poliţiştii care au lucrat în dosar) şi că de fapt încercăm să o inducem în eroare cu privire la probaţiunea administrată până în prezent în cauză. Cuvintele au fost mult mai dure şi nu-mi permit să le reproduc acum, ideea este însă, acesta a afirmat în mod expres că din acest moment mi-am câştigat un duşman în persoana lui.

Având cunoştinţă despre faptul că inc. Vîntu Sorin Ovidiu intenţionează să-l determine pe martorul Nicolaescu Teodor să-şi retragă declaraţiile date în cauză împotriva lui, am procedat la efectuarea demersurilor necesare interceptării discuţiei ce urma să aibă loc între cei doi. Acţiunea a avut loc în seara zilei de joi, 16.10.2003, şi a fost un succes. Martorul Nicolaescu Teodor s-a prezentat a doua zi la doamna procuror şef Şega Luminiţa şi i-a redat sintetic discuţia avută cu inculpatul. Din păcate, eu nu am fost prezent la această discuţie deoarece am participat împreună cu colegul meu Dobleagă Ovidiu la o misiune ordonată în localitatea Timişoara. De această discuţie am aflat telefonic de la doamna procuror şef Şega Luminiţa.

După transcrierea discuţiilor purtate în seara zilei de joi între inc. Vîntu Sorin Ovidiu şi martorul Nicolaescu Teodor am citit acest material redat de către lucrători din cadrul S.R.I. şi am constatat că este în contradicţie flagrantă faţă de cele declarate nouă de către martorul Nicolăescu Teodor, atât vineri, cât şi luni 20.10.2003. Consider că materialul este trucat şi este „făcut“ şi foarte prost deoarece între replicile celor doi nu există coerenţă.

Constatând aceste aspecte i-am prezentat martorului Nicolaescu Teodor materialul „procesat“ de către lucrătorii S.R.I. şi acesta a luat foc spunân-du-ne că a fost trădat şi că se va duce şi va face totul public în presă. Cu mare greutate l-am liniştit şi i-am spus că fisura nu este de la noi şi că vom informa conducerile instituţiilor din care facem parte (I.G.P.R.-P.C.S.J.). De asemenea, am stabilit ca în cursul zilei de 24.10.2003 să-l audiem în legătură cu materialul de la S.R.I. pentru a ne spune exact ce pasaje au fost modificate. Acesta ne-a spus că este de acord cu cele stabilite, dar indiferent de ce spunem noi el va face o plângere în acest sens la P.N.A.

La data de 23.10.2003 am procedat la o nouă audiere a inc. Vîntu Sorin Ovidiu în cauza F.N.I. ocazie cu care am constatat că acesta este extrem de jovial şi de sigur pe el.

In urma unui telefon primit în data de 22.10.2003 de la o „sursă“, cunoştinţă a inc. Vîntu Sorin Ovidiu, după efectuarea audierii acestuia din urmă la ora 13.30 m-am deplasat la sediul firmei acestei persoane încunoştinţând-o în prealabil pe doamna procuror şef Şega Luminiţa despre acest aspect. Ajuns la întâlnire respectiva sursă mi-a adus la cunoştinţă că deşi nu mai se auziseră de circa 3 ani a fost chemat de către inc. Vîntu Sorin Ovidiu la vila sa din str. Paris pentru o discuţie urgentă. Această persoană mi-a spus că încă de la început inc. Vîntu Sorin Ovidiu i-a făcut cunoscut faptul că ştie că ne vedem şi că suntem în relaţii de amiciţie şi că doreşte să-mi transmită prin intermediul ei următorul mesaj: „din dispoziţia lui sunt interceptat de către organe specializate din UM 0962 de circa 1 lună de zile şi că dacă nu mă retrag din dosar o să facă presiuni pentru ca aceste persoane datoare lui să-mi însceneze un dosar de trafic de influenţă în legătură cu un ofiţer din provincie pe care m-am angajat eu că îl transfer în direcţia din care fac parte. Acesta mi-a mai spus că dacă nu-i va reuşi această înscenare va folosi în presă anumite discuţii pe care eu le-am avut în această perioadă cu persoane de sex feminin, altele decât soţia mea. De asemenea, mi s-a mai spus că de acelaşi tratament va beneficia şi colegul meu, Ovidiu Dobleagă.

Pentru a-mi dovedi că nu glumeşte inc. Vîntu Sorin Ovidiu în ameninţările sale sursa mi-a dat numele şi prenumele ofiţerului ce urma a fi transferat, a două din persoanele de sex feminin cu care vorbesc eu frecvent, precum şi numele şi prenumele unei persoane de sex feminin cu care vorbeşte colegul meu, Ovidiu Dobleagă.

Deoarece eu nu am discutat niciodată aceste lucruri cu sursa şi cele spuse de ea am constatat că sunt verosimile, după consultarea cu d-na procuror şef Şega Luminiţa şi colegul meu am luat decizia să încunoştinţăm de îndată conducerile celor două instituţii.

In timp ce povesteam colegilor mei cele întâmplate în jurul orei 15.00 am fost sunat de Secretariatul D.C.P. şi mi s-a comunicat că s-a primit de la D.M.R.U. o adresă prin care se comunica faptul că delegarea noastră, aprobată de altfel prin ordin scris de către domnul ministru Ioan Rus, este ilegală şi că trebuie să ne prezentăm la direcţie începând cu 24.10.2003.

Am fost toţi trei la domnul procuror general al P.C.S.J. – Ilie Botoş şi am adus la cunoştinţă în detaliu cele întâmplate. Domnia sa l-a sunat pe domnul ministru Ioan Rus căruia i-a adus la cunoştinţă sintetic aspectele menţionate şi mi-a dat dispoziţie să-i prezint un raport detaliat cu cele întâmplate la data de 24.10.2003 orele 14.00. Totodată, domnia sa ne-a spus să ne vedem de treabă pentru că lucrurile se vor lămuri ulterior.

Menţionez că un exemplar al acestui raport îl voi anexa la raportul solicitat de domnul procuror general Ilie Botoş.

Având în vedere gravitatea evenimentelor raportate vă rog să aprobaţi ca până la finalizarea cercetărilor în cele două cauze care-l privesc pe inc. Vîntu Sorin Ovidiu să port asupra mea arma din dotare împreună cu muniţie suplimentară (15 cartuşe) întrucât nu-mi fac iluzii în obţinerea vreunei protecţii din partea serviciilor specializate.

Faţă de cele raportate, rog dispuneţi măsurile legale.

ADJUNCT ŞEF SERVICIU II
Inspector principal de poliţie
CONSTANTIN DUVAC

Teodor Nicolaescu, „lucrat operativ“ de SRI

Într-un interviu acordat „Săptămânii Financiare“ şi publicat în numerele 45 şi 46 ale revistei, Teodor Nicolaescu, fostul director al Gelsor şi preşedinte al Băncii Române de Scont, a povestit cum a înregistrat, la cererea anchetatorilor, o discuţie cu Sorin Ovidiu Vântu, la domiciliul acestuia, după care înregistrarea a fost „lucrată operativ“ de SRI, devenind irelevantă.

Teodor Nicolaescu: „Prin octombrie 2003 m-a sunat el (n.r. – SOV) şi mi-a zis că a sesizat o atitudine aparent mai duşmănoasă din partea mea faţă de el, că am dat nişte declaraţii împotriva lui şi m-a întrebat dacă nu trec pe la el să discutăm. Eu, sigur, având calitatea de martor în acel dosar, am informat-o pe procuroarea care se ocupa de dosar. Cei de la Parchet şi de la poliţie m-au întrebat dacă n-aş fi dispus să iau cu mine tehnică de înregistrare. Eu le-am spus că nu am nimic împotrivă deoarece voiam să-mi demonstrez buna-credinţă, dar le-am spus că ar fi bine ca tehnica respectivă să nu provină de la SRI, deoarece aveam unele îndoieli cu privire la probitatea unor cadre de acolo.

Indoielile mele erau bazate pe faptul că ştiam de ani de zile că are o relaţie de prietenie cu directorul SRI, Radu Timofte, erau prieteni din tinereţe, au recunoscut public şi unul, şi altul. De asemenea, ştiam că pe lângă Radu Timofte ajunsese, în funcţia de consilier al directorului SRI, un domn care lucrase cu noi la Gelsor, colonelul, ulterior pensionat ca general, Victor Velişcu. Sigur, poate că ei erau corecţi, dar, în situaţia în care eram, aveam şi eu obsesiile mele. Ei mi-au spus că nu e nici o problemă, că o să fie tehnică specială de la SRI, dar să nu-mi fac griji, că totul o să fie foarte corect. Am fost la Vântu pe 16 octombrie 2003, având asupra mea un reportofon digital şi un emiţător camuflat într-un telefon GSM. Am avut o discuţie foarte lungă, în care cumva el s-a oferit să mă ajute, sugerând că poate ar fi bine să fiu atent ce declar, poate nu-mi mai aduc aminte bine ce s-a întâmplat, ce rost ar avea să mă bag în alte complicaţii… La vreo săptămână după acţiunea asta minune, am constatat două lucruri. În primul rând, că Sorin Vântu a depus împotriva mea la Parchet o plângere penală pentru şantaj, susţinând că în respectiva întâlnire i-aş fi cerut 200.000 sau 250.000 de dolari ca să-mi schimb declaraţiile. Cererea a fost respinsă. În al doilea rând, am constatat că transcrierea înregistrării conţinea ce spusesem eu, dar nu conţinea nimic din ce ţin eu minte că îmi spusese Sorin. Le-am spus celor de la Parchet să ceară de la SRI înregistrarea. Mi s-a spus, la un moment dat, că pe înregistrare nu se auzea ce spunea Sorin…“

Traian Băsescu: „Nimic nu ne scuză vreo slăbiciune“

„ Ştiu că uneori vă este greu, dar trebuie să treceţi uneori chiar şi peste campanii împotriva unor acţiuni legitime, de apărare a legii. Aveţi obligaţia să o apăraţi. Vă asigur că cel puţin eu ştiu mult mai multe decât presupuneţi că aş şti. Adesea am ştiut şi când ofiţeri sau magistraţi urmează să devină ţintă a unor campanii. Prin şefii dv. am şi dat avertismentul că să-şi vadă ofiţerul de treabă, că ştiu despre ce-i vorba, dar marea mea rugăminte la dv. este să consideraţi că aveţi un singur stăpân: legea şi cetăţeanul. Dincolo de asta, nimic nu ne scuză vreo slăbiciune.“

„Cred că avem legi şi trebuie să le respectăm. Nu avem nevoie să creăm alte mecanisme care să dea impresia că puterea judecătorească este pusă sub controlul puterii executive. (…) Esenţial este ca, pe această dezbatere, dumneavoastră, poliţiştii, să nu aveţi impresia că, atât timp cât este pusă sub semnul întrebării
independenţa justiţiei, să nu vă puneţi întrebarea: «Dar eu, un poliţist, care ţin de Executiv?».“

„Vă mulţumesc (n.r. – angajaţilor MAI), rar o fac, dar sunt obligat de ceea ce aţi făcut şi nu e corect să nu dai Cezarului ce-i al Cezarului.“

(Traian Băsescu, 1 februarie, bilanţ MAI)

„Vă asigur că nu voi permite, nici în calitatea cealaltă pe care o am, de membru al CSM, nici o interferenţă a Executivului în treburile justiţiei.“

(Traian Băsescu, 1 februarie, şedinţa CSM)

10 milioane de dolari, doar „mărunţiş“

Acuzat de procurori că a înfiinţat o bancă cu bani împrumutaţi, Sorin Ovidiu Vântu a declarat că, la valoarea lui, 10 milioane de dolari erau mărunţiş pentru ţigări: „Eu aveam peste 700 de companii şi o cifră de afaceri de peste două miliarde de dolari“. Audiat săptămâna trecută în dosarul BID, controversatul om de afaceri a încercat să arunce mingea în curtea altuia, susţinând că nici măcar nu s-a preocupat de documentaţia întocmită pentru înfiinţarea băncii, aşa că nu are de ce să fie acuzat de fals în declaraţii şi uz de fals, fapte pe care nu recunoaşte că le-ar fi săvârşit. A mai spus că documentaţia pentru bancă a fost întocmită de unul dintre oamenii săi, Nicolae Popa, împreună cu o echipă de experţi bancari. Prinde orbul scoate-i ochii! Nicolae Popa a fugit din ţară în urmă cu cinci ani, iar locul în care se ascunde este „necunoscut“.