Comerţul exterior a fost principala sursă de venit a Securităţii în regimul comunist, dar şi a familiei Ceauşescu. Nu e deloc întâmplător că membri ai fostelor ICE (Intrepredinderi de Comerţ Exterior) se numără printre primii milionari post-decembrişti, unii mai vizibili şi notorii, alţii mai puţin cunoscuţi publicului larg. Un nume din a doua categorie – a celor ceva mai feriţi – îl regăsim şi în Afacerea Microsoft. Iar conexiunile lui şi afacerile cu statul de după 1990 sunt impresionante. Despre cine e vorba?
Pentru început, câteva paragrafe din referatul DNA:
“S.C. IBM România SRL, cu acordul MEC, a concesionat toate drepturile către S.C. Forte Company SRL, societate reprezentată prin director Cristian Constantinescu şi Gabriela ………… Contractul a fost încheiat la data de 24.11.2002 şi este înregistrat la Ministerul Educaţiei şi Cercetării sub nr. 12272/25.11.2002.
La data de 23.12.2003 S.C. Siveco România S.A. a încheiat cu S.C. Forte Company SRL, cu acordul MECT contractul de cesiune având ca obiect drepturile ce-i reveneau firmei Siveco în temeiul condiţiilor specifice prevăzute în Secţiunea 5 şi Anexa generală nr. 1 din contract.
Tot la data de 23.12.2003 S.C. IBM România SRL reprezentată prin director general Vladimir Aninoiu a încheiat cu S.C. Forte Company, cu acordul MECT contractul de cesiune având ca obiect drepturile ce-i reveneau firmei Siveco în temeiul Condiţiilor specifice prevăzute în Secţiunea 3, Anexa generală 1 din Contract”.
În fragmentele de mai sus ale procurorilor se repetă de trei ori numele societăţii SC Forte Company SRL, care se interpune, ca o extra verigă, între furnizorii de software şi beneficiar -Ministerul Educaţiei.
În doi ani, precum Pipăruş Petru…
Vedem cum atât sucursala românească a IBM, cât şi Siveco, îşi cedează drepturile câştigate prin contractele cu statul, şi profiturile aferente, către conturile Forte Company SRL. Analizând cifrele de afaceri ale Forte Company SRL din anii anteriori interpunerii ca intermediar în contractele cu statul, observăm că în 2001 afacerile SRL-ului au fost de 17.401.536 lei, explodând în 2002 până la 67.074.098 lei, respectiv 56.563.000 lei în 2003, deci o creştere de aproape 400%, respectiv 300% faţă de anul de referinţă 2001.
Cine sunt personajele “forte” la nivelul acelor ani, 2002-2003, când s-au petrecut evenimentele? Indiciile duc către unul dintre personajele cheie din fostul comerţ exterior al statului român în perioada comunistă. Astfel, din acţionariatul acestei companii făceau parte, în acea perioadă, Costantinescu Cristian Eugen 41,2694 %, Yeh Chin Nan 27,2564 %, Caspruf Gheorghe Florin 20,2452 %, Mihu Traian 5,4532 %, Costică Marian 2,4984 %, Crupă Gheorghe 2,4984 % şi Toma Traian 0,7790 %.
Offshore activ pe partea de operaţiuni financiare ale Securităţii, în regimul Ceauşescu
Al treilea acţionar ca mărime din Forte Company SRL, Gheorghe Florin Caspruf e menţionat în compania elveţiană TRAWE SA, cu sediul în Geneva. Compania TRAWE SA a fost înfiinţată 28.12.1976, fiind unul dintre vehiculele prin care compania de stat ICE TERRA SA făcea comerţ extern cu produse ale economiei socialiste.
În acelaşi timp, compania elveţiană TRAWE SA este pomenită, conform Adevărul, şi în raportul întocmit în 1990 de către o echipă de detectivi canadieni care au început să investigheze în 1990, la comanda Ministerului Justiţiei, pistele spre averea ascunsă a lui Nicolae Ceauşescu.
Celebrul ofiţer defectat Liviu Turcu (ex-şef al serviciului operativ al DIE/CIE pentru SUA/Canada si sef al serviciului Europa de Vest, grupul de spatii Germania, Austria, Elvetia), pomeneşte în cartea “Ceauşescu and the Securitate: Coercion and Dissent in Romania, 1965-1989”, de compania elveţiană TRAWE SA ca fiind o societate comercială sub acoperire a fostei Securităţi. Ziarul Adevărul preciza într-un articol din 2006, că urmare a anchetei investigatorilor canadieni, în 1990 autorităţile române au cerut Oficiului Federal de Justiţie din Berna să blocheze conturile unora din administratorii TRAWE SA, suspectaţi că ar fi “ciupit” din banii lui Ceauşescu ().
ICE TERRA SA funcţiona după modelul mai mediatizatei ICE DUNĂREA, care îşi derula operaţiunile comerciale cu partenerii externi prin offshore-ul Crescent Commercial and Maritime LTD. De altfel, ofiţerul Liviu Turcu menţionează ICE TERRA SA alături de TRAWE SA, într-o listă de mai multe companii care colectau bani pentru securitate. Cităm un articol semnat de Liviu Turcu, publicat în Jurnalul Naţional, din 26 noiembrie 2009: “În afara comisioanelor plătite ca addendumuri confidenţiale la contractele “normale” de import-export şi care au constituit cea mai mare pondere ca volum, au mai fost obţinute comisioane confidenţiale rezultate din tranzacţii comerciale cu mărfuri neromâneşti pe piaţa internaţională. În aceste operaţiuni au fost folosite drept acoperire întreprinderi precum ICE TERRA, ICE DELTA, ICE CARPAŢI, ICE ROMTEHNICA, TRAWE şi într-o oarecare măsură ICE DUNĂREA”. (vezi şi aici).
În unul din caietele CNSAS din 2011, cercetătorii prezintă modul cum opera TRAWE SA:
„«Deutsche Extrakt Kaffe», propunea ofiţerilor din U.M. 0625/C.P. o operaţiune bazată pe faptul că I.C.E. «Mercur» beneficia de un preţ preferenţial (85 dolari FOB Anvers per carton) pentru ţigările «Kent». Contractul I.C.E. «Mercur» prevedea un import de 70.000 cartoane/an, însă Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale estima că necesarul pieţei interne se cifra la 30-40.000 de cartoane. Ca urmare, a aprobat ca diferenţa să fie reexportată în Olanda prin societatea mixtă româno-elveţiană «Trawe S.A» – Geneva, la un preţ de cca 104 dolari cartonul. Din realizarea acestei operaţiuni, prin re-exportarea a 40.000 cartoane, I.C.E. «Mercur» a realizat un beneficiu net de 8 dolari per carton (320.000 dolari), iar societatea mixtă «Trawe S.A.», 3 dolari per carton, din care 50% (60.000 dolari) revenea părţii române. În plus, sursa „Penu» a obţinut de la cumpărătorul olandez, pentru serviciile sale de intermediere, 3 dolari per carton (respectiv 120.000 dolari)48, sumă care a fost virată în contul tranzitoriu de la B.R.C.E. nr. 47214338-300-6/CP/DEP 46.
În volumul “Major Business Organisations of Eastern Europe and the Commonwealth of Independent States 1991/92”, al editurii Springer Publishing Company, firma TRAWE SA e prezentată ca un joint venture al societăţii TERRA SA (fosta ICE TERRA SA, înfiinţată în 1969). Mai mult, Caspruf Gheorghe Florin apare ca ocupant al poziţiei de director general al “Terra SA”.
Într-o investigaţie din Evz, din cadrul serialului CUPOLA, a jurnalistului de investigaţii Mihai Munteanu (care a studiat traseul postdecembrist al ofiţerilor din servicii), aflăm că ICE TERRA SA se ocupa în comunism cu traficul de armament.
TRAWE SA se bucura de o atenţie specială din partea lui Ceauşescu
În regimul comunist Securitatea a operat cu o multitudine de firme paravan tip offshore, însă TRAWE SA trebuie să fi fost unul dintre instrumentele importante pentru fluxul banilor regimului Ceauşescu, din moment ce în conducerea offshore-ului elveţian găsim două nume grele. Astfel, din acţionariatul şi echipa de administratori ai Trawe SA, au făcut parte Alain Winkelman (preşedinte), Helmuth Bohunowsky (delegat al sucursalei austriece a TRAWE SA), Ibrahim Salek, Theodore Brendle, Dan Andrei, Cornel Petroşanu, Jenel Matei, Nicolae Manole, Dumitru Filipescu, Florin Emanoil, Gilbert Kirschmann, Christian Jacquemoud şi Gheorghe Florin Caspruf.
Dan Andrei este nepotul fostului ministru de externe comunist Ştefan Andrei şi ulterior vicepremier în ultimii ani ai regimului Ceauşescu. Iată ce declara Ştefan Andrei, într-un interviu din 2007 referitor la prezenţa fiului său în offshore-ul elveţian TRAWE SA: “Nepotul meu nu avea nicio putere, erau acţionari străini. S-a băgat pentru că era la TERRA şi TERRA a deschis această firmă aici. N-am avut legaturi cu el acolo” (aici).
Un alt nume la fel de important prezent în TRAWE SA este cel la lui Jenel Matei, nepotul lui Marin Ceauşescu, fratele dictatorului Nicolae Ceauşescu (aici). Devenit cetăţean austriac, Jenel Matei a renunţat la cetăţenia română în 2004, decretul fiind semnat de premierul Adrian Năstase.
În această companie selectă de personaje, îl găsim în registrul companiilor din Elveţia şi pe Caspruf Gheorghe Florin ca având rolul de delegat al TRAWE SA în intervalul septembrie 1993-29 decembrie 2003. Asta înseamnă că Gheorghe Florin Caspruf a activat concomitent atât în offshore-ul elveţian, folosit de securitatea lui Nicolae Ceauşescu pentru operaţiuni de colectare de valută, cât şi ca acţionar în firma Forte Company SRL, care s-a interpus în trei rânduri, 2002-2003 în cadrul contractelor IT semnate de IBM şi SIVECO cu Guvernului Năstase.
De precizat că în tipografia Terra Part SA, unde acţionari majoritari sunt membrii familiei Caspruf, apar în iunie 2006 printre acţionarii minoritari următoarele trei nume:
Pe poziţia 76. 109 Andrei Dan 171 171 0,0093 (similitudine de nume cu nepotul nomenclaturistului Ştefan Andrei)
Pe poziţia 5. 9 Manole Nicolae 402 402 0,0217 (director al TERRA S.A., adjunctul lui Caspruf, prezent şi el în TRAWE S.A.)
Interesant e şi că TRAWE SA, offshore comunist înfiinţat pentru a produce bani pentru Securitate, a rezistat 14 ani după momentul Revoluţiei, trăgându-i-se oblonul de-abia în 29.12.2003. La operaţiunile de lichidare a firmei elveţiene cu acţiuni la purtător şi capital social de 500.000 CHF, au participat atât Dan Andrei (nepotul lui Ştefan Andrei), cât şi Gheorghe Florin Caspruf (la câteva zile după interpunerea firmei în care era acţionar, în al treilea contract pe IT cu Guvernul României).
Legătura dintre Forte Company şi Felix Telecom SA, altă firmă legată de structurile Securităţii şi cu contracte de la Guvern
În Forte Company SA, al cărei nume e pomenit în trei rânduri în Dosarul Microsoft, alături de Caspruf Gheorghe Florin mai apare ca acţionar minoritar şi Traian Mihu, directorul tehnic al ICE FELIX SA înainte de 89. Traian Mihu apare şi ca acţionar minoritar şi director în SC Felix Telecom SA, o altă companie abonată la contracte pe partea de IT în valoare de zeci de milioane de euro cu instituţiile statului român (în special cu cele din siguranţa naţională). Conform EVZ, Traian Mihu şi Gheorghe Florin Caspruf s-au cunoscut în biroul multimilionarului postdecembrist George Păunescu (în comunism director în Ministerul Comerţului Exterior), au lucrat împreuă în cadrul operaţiunilor AVS, unul reprezentând ICE FELIX, iar celălalt ICE TERRA.
La origini, Felix Telecom SA (întocmai ca şi Forte Company SA) a avut printre fondatori ICE FELIX SA cu 25% şi ICE TERRA SA cu 5% (adică exact compania pomenită de Liviu Turcu, ofiţerul DIE/CIE defectat în 1989 ca fiind folosită în schemele de strângere de valută ale Securităţii), companie condusă de Gheorghe Florin Caspruf şi preluată de acesta după 1989. Ulterior Felix Telecom a trecut în proprietatea Telrad Israel, apoi Mares Overseas (Belize) şi Zostex Enterprises Ltd (Cipru).
De la căsuţa poştală din Cipru, firma Felix Telecom a fost cumpărată de fostul general în rezervă Teodor Ileş, fost ofiţer DIE /CIE/SIE, unul dintre ofiţerii CIE implicaţi în operaţiunile AVS (Aport Valutar Special, care avea jobul de acoperire “diplomat în Elveţia”). Ileş a fost partener de afaceri cu un avocat din Tel Aviv care a creat o reţea transfrontalieră de spălare de bani şi cu un traficant de arme israelian, suspectat de apartenenţă la Mossad, a echipat armata unui dictator sud-american, conform unei anchete a EVZ din seria Cupola.
Felix Telecom, al cărei cofondator a fost şi Gheorghe Florin Caspruf (prin TERRA SA), a încheiat din 2007 până în prezent contracte în valoare de 182,6 milioane lei cu următoarele instituţii ale statului român:
Agentia de Administrare a Retelei Nationale de Informatica pentru Educatie si Cercetare (12.932.080 lei, respectiv 2.057.902 lei, contracte din 2013); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – Unitatea Militara 0572 Bucuresti (3.593.705 lei, respectiv 2.450.000 lei, contracte din 2013); Autoritatea Nationala pentru Administrare si Reglementare in Comunicatii (1.700.000 lei, contract din 2013); U.M. 0894 Bucuresti (1.437.902 lei- contract din 2009); Ministerul Finantelor Publice (21.836.065 lei fără TVA- contract din 2010); HIDROELECTRICA SA (671.606 lei- contract din 2010); ASOCIATIA MANUFUTURE ROMANIA (91.875 lei, respectiv 1.438.134 lei- contracte din 2010); SERVICIUL DE TELECOMUNICATII SPECIALE – UNITATEA MILITARA 0201 (1.021.554 lei, respectiv 141.908 lei- contracte din 2007); U.M.0296 BUCURESTI (1.606.189 lei- contract din 2010); U.M.0296 BUCURESTI (1.400.231 lei- contract din 2008); SERVICIUL DE TELECOMUNICATII SPECIALE – UNITATEA MILITARA 0201 (76.956 lei, respectiv 202.301 lei- contracte din 2008); Ministerul Finantelor Publice ( 3.515.436 euro, aproximativ 13.000.000 lei fără TVA, respectiv 81.000 lei – contracte din 2007); Ministerul Administratiei si Internelor – G.A.I.I.C.I. (167.758 lei- contract din 2009); Ministerul Finantelor Publice (9.665.387 lei fără TVA – contract din 2009); Ministerul Finantelor Publice (15.260.604 lei fără TVA- lei fără TVA – contract din 2008); Institutul pentru Tehnologii Avansate (192.387 lei- contract din 2007); U.M.0296 BUCURESTI (208.000 lei- contract din 2009); U.M.0296 BUCURESTI (2.959.202 lei, respectiv 13.889.195 lei- contracte din 2008); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0319 Bucuresti (156.615 lei- contract din 2008); UM 0929 Bucuresti (764.213 lei- contract din 2008); U.M.0296 BUCURESTI (1.867.790 lei, 2.700.000 lei, 197.167 lei, respectiv 477.494 lei- contracte din 2008); CAMERA DEPUTATILOR (280.411 lei- contract din 2008); Inspecţia Muncii (908.146 lei- contract din 2008); U.M.0296 BUCURESTI (5.962.866 lei, respectiv 13.312.728 lei- contracte din 2007); UNITATEA MILITARA 0461 BUCURESTI (1.511.300 lei- contract din 2010); CONSILIUL CONCURENTEI (429.999 lei- contract din 2009); COMPANIA NATIONALA ADMINISTRATIA CANALELOR NAVIGABILE SA CONSTANTA (345.500 lei- contract din 2008); OFICIUL PENTRU ADMINISTRAREA SI OPERAREA INFRASTRUCTURII DE COMUNICATII DE DATE ROEDUNET (19.605.680 lei- contract din 2008); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0328 BUCURESTI (106.902 lei- contract din 2011); U.M.0296 BUCURESTI (138.668 lei- contract din 2011); UM 0929 Bucuresti (328.018 – contract din 2007); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0319 Bucuresti (193.287 lei- contract din 2007); SERVICIUL DE TELECOMUNICATII SPECIALE – UNITATEA MILITARA 0201 (323.942 lei, 142.285 lei, respectiv 11.670 lei- contracte din 2007); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0328 BUCURESTI (395.076 lei- contracte din 2007); U.M.0296 BUCURESTI (350.000 lei, respectiv 219.000 lei- contracte din 2010); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0328 BUCURESTI (142.858 lei, respectiv 166.382 lei- contracte din 2010); U.M.0296 BUCURESTI (316.111 lei- contract din 2011); Agentia de Administrare a Retelei Nationale de Informatica pentru Educatie si Cercetare (10.320.750 lei, 3.240.000 lei, respectiv 2.480.000 lei- contracte din 2010); AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA (335.200 lei- contract din 2012); INSTITUTUL PENTRU TEHNOLOGII AVANSATE (962.200 lei- contract din 2010); Ministerul Apararii – Unitatea militara 02415 Bucuresti (669.741 lei- contract din 2007); SERVICIUL DE TELECOMUNICATII SPECIALE – UNITATEA MILITARA 0201 (3.699.159 lei- contract din 2007); U.M.0296 BUCURESTI (830.000 lei- contract din 2009); Ministerul Mediului si Padurilor (1.583.805 lei- contract din 2008); U.M.0296 BUCURESTI (593.142 lei- contract din 2008)
Contracte de valoare mai mică a încheiat şi cu Ministerul Apararii – Unitatea militara 02415 Bucuresti, UNIVERSITATEA TEHNICA GHEORGHE ASACHI DIN IASI, Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti, MUNICIPIUL BUCURESTI, INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA BUCURESTI, Ministerul Administratiei si Internelor – Directia Generala Anticoruptie, UNITATEA MILITARA 0232 BUCURESTI, SERVICIUL DE INFORMATII EXTERNE.
Caspruf, asociat cu încă o ICE, care a produs o pagubă de 100 milioane de dolari
Caspruf Gheorghe Florin mai apare ca fondator în firma ISOCAS CONTRANSIMEX — S.A., Giurgiu, alături de Alfons Irinescu, un personaj pestriţ. Acesta a fost director al unei alte societăţi comuniste de comerţ exterior, CONTRASIMEX SA. În 1999, Alfons Ionescu a
devenit coleg în CA-ul şi acţionariatul CONTRASIMEX SA cu Ovidiu Muşetescu, ulterior devenit ulterior preşedinte al APAPS.
Începând cu 1992, Alfons Irinescu, în calitate de director al companiei CONTRASIMEX SA, a luat un împrumut de 93,5 milioane de dolari, garantat de Guvern, din care, în cei 12 ani care au urmat, n-a returnat decât o mică fracţie, restul creditului fiind plătit din buzunarele românilor. Dosarele în justiţie ale lui Alfons Ionescu urmare a pagubei de 100 milioane de dolari s-au soldat cu NUP, deşi banii din creditul respectiv s-au scurs către personaje dubioase, gen Genică Boerică, conform investigaţiilor de presă ale vremii. În 1998-19999 Alfons Ionescu a negociat în favoarea sa eşalonearea plăţii creditului restant al CONTRASIMEX SA cu Ionuţ Costea, cumnatul lui Mircea Geoană, pe vremea când cel din urmă era secretar de stat în Ministerul Finanţelor. CONTRASIMEX SA a fost şi sponsor al PD-ului în 2004.
Alfons Ionescu mai apare şi ca asociat, în firma CONTRASIMEX 2000 SRL, alături de fostul secretar de stat din MT, Alexandru Bunea. Partenerul de afaceri şi contabilul lui Fathi Taher, Bunea a fost cercetat în Dosarul Flota şi în Dosarul FNA-Banca Agricolă, alături de Sorin Ovidiu Vintu, şi a fost asociat în European Imobiliar Developers cu cu Gigi Becali si Gabriela Crainiceanu, fosta şefă de cabinet a demnitarului PSD, Viorel Hrebenciuc , conform Rise Project.
Bunea are puzderie de contracte cu statul român, dar, prin intermediul fiicei sale, are legături cu spionajul la nivel înalt din Egipt. Astfel, o investigaţie a Rise Project dezvăluia că unul din oamenii de încredere ai lui Hosni Mubarak, fostul ofiţer de informaţii Husein Salem, “tatăl” staţiunii egiptene Sharm El Sheikh, fost ofiţer egiptean de informaţii, a construit, prin intermediul unui offshore din Insulele Virgine Britanice (Jolie Ville Hotels and Real Estate Ltd) mallul Jollie Ville din Pipera, amplasat în apropierea Grădinii Zoologice Bucureşti. Ofiţerul egiptean de informaţii a cumpărat la începutul anilor 2000 terenul de la Paula Raluca Bunea, fiica lui Alexandru Bunea şi de la o parteneră de afaceri a lui Bunea şi a fiicei sale. De altfel Paula Bunea e cea care, conform Rise Project s-a ocupat şi de obţinerea autorizaţiilor de construcţie pentru mall-ul din Pipera. În 2004, la inaugurarea mall-ului Jollie Ville, au participat premierul Adrian Năstase şi ministrul de externe Mircea Geoană.
Preluarea Forte Company de către Siemens
În 2005 Forte Company SA a fost preluată de către grupul Siemens, iar Gheorghe Florin Caspruf a fost schimbat imediat din funcţia de administrator. Rebotezată Forte Business Services SRL, compania a mai câştigat după 2007 câteva contracte cu statul:
– CN Aeroportul International Henri Coanda Bucuresti SA (1.043.092 lei – contract din 2008)
– AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA (3.748.500 lei – contract din 2008, câştigat în asociere cu IBM România)
-Ministerul Finantelor Publice (5.261.709 lei- contract din 2007)
-AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA (117.984 lei- contract din 2009)
-Ministerul Finanţelor Publice (14.696.525 lei, câştigat în asociere cu Bull Romania SRL- contract din 2008)
-Ministerul Finanţelor Publice (3.817.194 lei, câştigat în asociere cu Romsoft SRL- contract din 2008)
De asemenea, anterior implementării sistemului SEAP, Forte Company a derulat şi contracte cu Ministerul Justiţiei- Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Asta exceptând contractele cu Guvernul, unde s-a interpus între producători şi beneficiar, precum şi contractele pe care nu le cunoaştem.
Atâtea sforării, pe degeaba?
În ciuda activităţii intense cu statul şi a preluării de către concernul Siemens, Forte Company a avut o activitate economică păguboasă pentru acţionarii ei (cel puţin în acte), dacă analizăm datele la care am avut acces, din intervalul 1999-2008. Astfel, la o cifră de afaceri cumulată de 736 milioane RON, în 8 ani profitul a fost zero, doar în trei ani firma a fost pe profit (cumulat e aproximativ 850.000 euro), iar într-un an a înregistrat pierderi de 1.,8 milioane euro. Deci per total, după un amar de 10 ani de strădanii, acţionarii companiei au reuşit ca din activitatea economică susţinută şi continuă, să iasă la momentul tragerii liniei, cu pierderi de 1 milion de euro.
