„avem de-a face cu cea mai complexă anchetă internaţională din istoria IT şi a sistemelor de securitate, cazul preocupându-i pe procurorii din SUA, Germania, Austria, Cipru şi România.” – Oreste Teodorescu
Comentariile Redacţiei Corupţia.ro
Suntem siguri că şi alţi procurori din Elveţia, Liechtenstein, Vanuatu, Noua Zeelandă şi multe alte paradisuri fiscale sunt interesaţi de legăturile dintre fraudă, crimă cibernetică, corupţie, crimă organizată şi finanţarea terorismului (vom reveni).
Între timp, urmăriţi cât de simplu este, de fapt, cu singura condiţie să nu mai credeţi că Volkswagen, Microsoft, Siemens, EADS, Gerhard Schroeder, Bill Gates, Bodo Hombach, Jonathan Scheele, Klaus Mangold, Steve Ballmer, Alessandro Buttice, Călin Popescu Tăriceanu, Per Hellstrom, Monica Loredana Pop, Nicoleta Stuparu (Bulgaru) şi mulţi alţii sunt altceva decât nişte infractori periculoşi, la fel cum sunt Sorin Ovidiu Vîntu, Ovidiu Artopolescu, Cătălin Chelu, Dan Nica, Adrian Năstase, Irinel Păun şi mulţi alţii cu care ne-am obişnuit de mult.
Evanghelismul Microsoft Strict Secret (Manual de jaf şi tâlhărie, obligatoriu de studiat şi respectat) explică în detaliu modul în care se procedează :
Se dă mită de un milion prin Banca Pictet lui Adrian Năstase & Comp. în anul 2000, pentru a se stabili un regim de încredere şi seriozitate reciprocă (Omerta).
În anul 2001, Microsoft intră în forţă pe piaţa din România (via George Maior, Dan Nica, Silviu Hotăran, Alexandru Farcaş) şi începe să dea mită prin companii interpuse, dar eficienţa lasă de dorit, aşa că decide să maximizeze mita via Siemens, care este ilegal promovată de Microsoft drept singura companie capabilă de o astfel de performanţă (să nu facă nimic şi doar să încaseze cât mai mulţi bani, pentru licenţe care şi ele sunt virtuale, să albească banii fraudaţi şi să îi distribuie conform înţelegerii secrete).
Având în vedere că sistemul funcţionează perfect, el este preluat de MAI şi de alte instituţii şi este extins la întreaga piaţă IT, via Siemens pentru EADS (Bearing Point), Siveco pentru învăţământ şi aşa mai departe (de unde şi competiţia Claudiu Florică vs. Irina Scocol, astfel arbitrată de Vasile Blaga).
Singurul lucru complicat în toată povestea pe care o găsim practicată din vechime până şi de cei mai proşti aprozarişti, nu are nimic complicat, decâ faptul incredibil (iniţial) că aceste fapte sunt comise chiar de cei care sunt plătiţi să apere societatea (globalizată) de astfel de crime, şi care pozează în luptători convinşi pentru pieţe libere, competiţie pe merit, egalitate în faţa legii şi războinici împotriva fraudei, corupţiei, pirateriei, crimei cibernetice şi terorismului.
Pentru o mai bună înţelegere, ţineţi cont că Bill Gates şi Sorin Ovidiu Vîntu (SOV) au aceeaşi vârstă şi sunt născuţi în acelaşi an (Săgetatori), şi că dintre cei doi, SOV este mai inteligent şi mai curajos, după cum a dovedit-o de mai multe ori, spre deosebire de Bill Gates, care practică strategiile chineze comuniste din secolul XX „hit and run” – „muşcă şi fugi”, respectiv evită confruntarea şi extermină-ţi oponenţii numai pe la spate şi prin interpuşi, şi nu cumva să recunoşti vreodată ceva, indiferent de cât de evidente şi probate sunt faptele (vorba lui Ghiţă – „eu sunt mic nu ştiu nimic”).
SOV îi dă mită pe faţă cu aplomb şi fără batistă lui Alessandro Buttice (OLAF), să facă ce îi spune el să facă, Bill Gates le dă mită lui Tăriceanu-Vlădescu pe la spate, să facă ce le şopteşte Artopolescu, Hotăran şi Ghiţă.
SOV se ia de gât cu Ghiţă, Bill Gates se ia de gât cu Melinda şi îi bagă la „înaintare” pe Irinel Păun, Monica Loredana Pop şi Nicoleta Stuparu (Bulgaru).
SOV ameninţă singur cu moartea în direct, chiar dacă are probleme cu locomoţia, Bill Gates îl pune pe Ovidiu Artopolescu să ameninţe cu moartea, chiar dacă Ovidiu Artopolescu are la activ mai multe comoţii cerebrale.
Tăriceanu îl decorează pe Bill Gates şi Ghiţă, partenerul lui Vlădescu, îl bagă din nou la bulău pe SOV. Judecaţi şi singuri ! … în ce lume trăim, de când a venit Microsoft să ne înveţe democraţia şi lupta împotriva pirateriei şi terorismului.
Noroc că se pare că Germania colaborează, în sfârşit, cu procurorii SUA şi că s-au apucat să facă curăţenie globală, începând din propria ogradă.
Urmăriţi cu atenţie textul şi vă promitem că vom reveni cu documente inedite referitor la Microsoft şi asociaţii acestora.
„Personajele cheie care au realizat cadrul de derulare al controversatului contract sunt Adrian Năstase, Gerhard Schroeder, pe atunci cancelarul Germaniei, Bodo Hombach, coordonator special al Pactului de Stabilitate pentru Sud-Estul Europei, membru în Consiliul de Strategie al Agenţiei Române pentru Investiţii Străine (ARIS) şi acţionar în WAZ Media Group, precum şi afaceriştii Ion Ţiriac şi Klaus Mangold.
Rolul DaimlerChrysler, care s-a aflat la vârful acordului EADS în România, alături de Ion Ţiriac, Ioan Rus şi Klaus Mangold, a intrat şi în vizorul autorităţilor americane. Într-un context similar, biroul de supraveghere a Bursei din SUA, SEC, a analizat modul în care concernul german a plătit statului american 185 de milioane de euro pentru a evita o anchetă.
Procurorii germani din Munchen afirmă în rechizitoriul lor că ” EADS a jucat, încă de la început, un rol activ în plănuirea infracţiunilor”.
Un alt rol infracţional major a fost jucat de compania Fujitsu Siemens Computers, care a spălat 60 de milioane de euro în Cipru, pentru a putea masca şpăgile pe care le-au încasat oficialii români.
Din cauza suspiciunilor unor decidenţi politici, între 2004-2008, valoarea iniţială a contractului este redusă în prima etapă la 650 de milioane, apoi la 543 de milioane de euro. În 2009, printr-o anexă semnată de membri ai Guvernului României, suma este suplimentată cu încă 200 de milioane de euro.
Ancheta DNA a fost demarată la solicitarea FBI. Agenţii americani au ridicat semne de întrebare legate de rolul lui Gerhard Schroder, Klaus Mangold şi Ion Ţiriac.”