Declaraţia dată la DNA de Nicolae Dumitru, patronul de la ”Niro”, a adus în atenţia publicului un nume – Constantin Salitră şi un accident rutier cu multe semne de întrebare care, chiar de la producerea lui, în 1995, s-a bănuit a fi un asasinat.
Investigaţiile noastre s-au izbit, la un moment dat de un zid: anchetatorii au exclus orice provocare deliberată deşi tirul ieşise de pe un drum lateral în şoseaua principală exact când jeepul lui Salitră venea cu viteză. N-a avut nicio şansă, nici el, nici femeia de lângă … autorităţile de atunci au pus batista pe ţambal, negând toate informaţiile obţinute de ziarişti, ”pe surse”, cu privire la firma căreia îi aparţinea tirul care provocase accidentul, dar şi despre luptele subterane care se duceau pentru a-l deposeda pe Salitră de afacerea care-l transformase în ”primul milionar al ţării”.… argumentele lui Bittner Alexandru erau foarte puternice pentru mine pentru ca ambele momente la care facea referire m-au afectat foarte mult.” Pentru noi, ziariştii, este o explicaţie a faptului pe care nu l-am înţeles în 1995: de ce poliţiştii, foşti colegi ai lui Constantin Salitră, nu au vrut să spulbere toate suspiciunile care planau asupra morţii unuia de-al lor.
Câteodată confirmările unor fapte vin în timp. Atunci bănuielile iniţiale, neclarităţile sau reţinerea că te afli în faţa adevărului capătă alt sens şi altă valoare, dar mai ales produce satisfacţia că ceea ce era uitat sau ascuns a ieşit la iveală.
