Cât de descoperit trebuie să ajungă un ofiţer acoperit din presă ca să se recunoască în sfârşit că e? Dacă l-aţi văzut pe Robert Turcescu acum vreo zece ani cu Hrebenciuc sau Elena Udrea, dându-le bile negre, şi l-aţi mai văzut recent, ca un căţeluş cu ea în studio sau ca un câine rău muşcând din Dacian Cioloş, un om perfect onorabil, că el era vânatul ordonat pe ziua aceea, mai aveţi nevoie de livret, stat de plată, confesiune dostoievskiană? Chiar nu aţi remarcat că eu nu mă mai duc la emisiunea lui? Oare de ce? Nu mai departe de săptămâna trecută îi citam numele în contextul operaţiei de kompromat la adresa lui Klaus Johannis/GTZ/Germania, aşa cum acum două săptămâni citam alte două nume. Mai am nume destule, că e destul să vezi ce fac, nu e nevoie de business card cu 007, dar nu mai e nevoie că e destul să vă uitaţi cum se pronunţă ei pe cazul acesta şi v-aţi lămurit.
Ce caută serviciile secrete în presă şi politică
24 Septembrie 2014, 13:27 → |